Mihail Markov

Sfântul Sfințit Mărturisitor Mihail Markov, preot, s-⁠a născut în 1868 la Moscova, în familia citețului Teodor Markov. În timpul studiilor mergea cu un tovarăș în vacanțe în satul Amerevo din ținutul Bronnițî, de unde era tatăl său. Acolo a cunoscut-⁠o pe viitoarea sa soție, Alexandra Vasilievna Vsehsviatskaia, cu care a avut zece copii. În 1887 a absolvit școala teologică, iar cum biserica din Amerevo avea nevoie de citeț, a intrat în această slujbă.

În 1919 a trecut la biserica Sfântului Serghie din satul Gorî, ținutul Ozerî, gubernia Moscova, întâi ca citeț, curând hirotonit diacon și, în 1923, preot. Paroh era acolo protoiereul Pavel Nevski. Satul avea două biserici, iar în cealaltă slujea preotul Mihail Troițki. Părintele Mihail și soția lui erau cunoscuți pentru marea milostivire: la ei dormea mereu câte un sărac sau un om lipsit, iar un cerșetor greu bolnav a murit chiar pe sobă la ei. După spusele rudelor, Alexandra Vasilievna făcea dulceață în lighene, iar totul se dădea săracilor.

Președintele sfatului volostei îi privea cu simpatie pe preot și pe soția lui, pe care o prețuia pentru primirea de străini. Când autoritățile au hotărât să-⁠i alunge pe țărani și să alcătuiască liste de „lipsiți de drepturi”, în care urma să intre și familia preotului, el a venit la Alexandra Vasilievna și i-⁠a spus: „Cât timp părintele Mihail e aici, haideți, vă despart eu”. Au mers la sfatul volostei, unde președintele a scris actele de divorț ale preotului cu soția, antedatate. Datorită acestui fapt soția și copiii nu au intrat în liste, și când părintele a fost arestat, nimeni din familia lui nu a fost exilat, iar casa a rămas a lor. Vremea era astfel încât uneori copiii se temeau să-⁠și întâlnească în față părinții, dacă aceștia erau urmăriți; una din fiice, care locuia la Ozerî, cerea să fie adusă ascunsă în car, sub fân.

Părintele Mihail își făcea datoria și mergea fără greș la toți cei care cereau maslu și împărtășanie. Autorităților nu le plăcea aceasta: la începutul lui ianuarie 1930 au venit cu percheziție și au găsit în colțul sfânt un chivot pentru Sfintele Taine, ceea ce a fost de ajuns pentru un dosar penal. La 24 ianuarie 1930 tribunalul popular al raionului Ozerî l-⁠a osândit la trei ani de exil, învinuindu-⁠l de furtul averii bisericești. Hotărârea nu apucase să fie împlinită, când în noaptea de 2 spre 3 februarie a fost arestat și închis la Kolomna, împreună cu preotul bisericii Intrării în Biserică și cu unii enoriași, sub învinuirea de „agitație antisovietică răuvoitoare” făcută folosind prejudecățile religioase. La 6 februarie a fost interogat. A răspuns că cu cetățenii au vorbit despre colhozuri, de teamă să nu se ruineze gospodăriile țărănești, că era nemulțumit de impozitele peste puterile clerului și ale Bisericii, în care vedea o prigoană asupra religiei, și că la o adunare le-⁠a spus credincioșilor că, dacă nu se strâng banii pentru impozit, biserica va fi închisă. Banii s-⁠au strâns puțini și biserica a fost închisă. La 12 februarie a fost interogat un martor, un țăran din satul Kamenka, care a spus că preotul, la orice prilej, le spunea oamenilor că religia e prigonită de putere și că impozitele i-⁠au sufocat pe țărani.

La 27 martie 1930 troica OGPU l-⁠a osândit la cinci ani de exil în Nordul rusesc. A fost exilat în Komi, unde, la începutul anilor treizeci, a izbucnit o foamete cumplită, încât exilaților nu le rămăsese de mâncare decât urzici. Părintele Mihail, de la fire slab la sănătate, nu a rezistat foametei și a murit. Biserica îl pomenește odată cu Soborul Noilor Mucenici și Mărturisitori ai Bisericii Ruse, la 25 ianuarie după stilul nou (7 februarie după cel vechi) sau în duminica cea mai apropiată de 25 ianuarie.