Moise din Siria

Cuviosul Moise din Siria, pustnic, se numără printre cuvioșii pustnici sirieni Ioan, Antioh, Antonin, Moise, Zevin, Policronie, un alt Moise și Damian, care s-⁠au săvârșit în pace în veacul al V-⁠lea, în Siria. Ioan, ucenic al Sfântului Limniu, s-⁠a nevoit în Siria, alegând nevoința „vieții fără acoperământ”. S-⁠a așezat pe un deal deschis tuturor vânturilor și a trăit acolo douăzeci și cinci de ani, hrănindu-⁠se numai cu pâine și sare și istovindu-⁠și trupul cu lanțuri grele. Când un vizitator a sădit pe deal un migdal, ca sfântul să se adăpostească la umbra lui de arșiță, Ioan a poruncit să fie tăiat, ca să nu dea trupului nici o odihnă.

Cuviosul Moise, urmând pe Sfântul Ioan, s-⁠a așezat pe vârful unui munte lângă satul Rama. La fel s-⁠au nevoit cuvioșii Antioh și Antonin, până la adânci bătrâneți, dând pildă de tărie duhovnicească ce biruie orice neputință. Cuviosul Zevin, care se nevoia pe același munte, a ajuns la adânci bătrâneți, dar nu s-⁠a așezat niciodată în timpul pravilei de rugăciune, sprijinindu-⁠se numai uneori într-⁠un toiag. Locuitorii din jur îl cinsteau și primeau, prin rugăciunile lui, mare ajutor în necazuri. Sfântul Policronie, ucenicul lui Zevin, a urmat viața bătrânului său, petrecând zilele și nopțile în post și priveghere. Nu avea lanțuri, dar la rugăciune își punea pe umeri o rădăcină grea de stejar, pe care o scosese singur din pământ. Prin rugăciunea sa a cerut de la Dumnezeu ploaie în vreme de secetă și a umplut cu untdelemn un vas de piatră pentru cei în nevoie. Împreună cu Policronie trăia ucenicul său, cuviosul Moise, care a arătat și el, imitându-⁠și bătrânul în toate, pildă de viață aspră. Un alt ucenic, Damian, s-⁠a retras la mănăstirea numită Iera și s-⁠a nevoit acolo, având în chilie numai o cutiuță cu linte, din care se hrănea. Pagina nu dă alte amănunte despre acest Moise. Este pomenit la 8 martie, în zi mișcătoare.