Monahii mucenici de la Xenofont

Monahii mucenici de la Xenofont au fost frați ai Mănăstirii Xenofont de pe Athos, uciși de turci în anii Revoluției grecești din 1821-1829. Sunt cinstiți de credincioși, fără canonizare sinodală.

Monahii Xenofontului au luat parte activă la răscoală, iar un monah, Ghedeon, a fost aproape de Emmanuel Papas, conducătorul mișcării din Halkidiki. În ziua Paștilor, 10 aprilie 1821, starețul Hrisant, aflat la Constantinopol cu treburile mănăstirii, a primit moartea mucenicească de la turci. În mai 1821, monahul Xenofont și economul Damian au fost uciși la Salonic din ordinul autorităților otomane. Au mai suferit și trapezarul Neofit, monahul Isaac și starețul Xenofont, care a murit între 1822 și 1829.

După înfrângerea răscoalei, pe Athos au fost așezate garnizoane turcești, iar monahii Xenofontului au fugit cu sfintele odoare la metocul din insula Skopelos. Egumenul Ignatie s-⁠a mutat la schitul Bunei Vestiri și a adormit acolo în decembrie 1821.