Monahul care nu a osândit niciodată

Monahul care nu a osândit niciodată este un monah fără nume, pomenit în Prologul de la Ohrid, care a dus o viață sfântă pentru că nu a osândit pe nimeni în toate zilele vieții lui. Pomenirea lui este la 30 martie în Biserica Ortodoxă și în Bisericile Catolice de rit bizantin, în ziua în care se pomenește și Sfântul Ioan Scărarul. Este pomenit și de Sfântul Atanasie Sinaitul.

Se spune că acest monah, al cărui nume nu s-⁠a păstrat, era, după părerea frăției monahale cu care trăia, leneș și nepăsător la rugăciune și în toate celelalte privințe ale vieții. De aceea frații s-⁠au mirat de bucuria monahului pe patul de moarte, o bucurie ce se potrivește sfinților. Când l-⁠au întrebat de unde vine liniștea aceasta, monahul le-⁠a răspuns: „Tocmai am văzut îngerii, și mi-⁠au arătat o foaie cu toate păcatele mele cele multe. Eu le-⁠am zis: «Domnul a spus: Nu judecați, ca să nu fiți judecați». Eu nu am judecat pe nimeni niciodată și nădăjduiesc în mila lui Dumnezeu, că nici El nu mă va judeca». Și îngerii au rupt foaia”. Auzind aceasta, monahii s-⁠au mirat și au învățat din ea. După izvorul sârb, de la călugărie până la moarte nu a osândit pe nimeni și nu i-⁠a dorit nimănui rău.