Mstislav Andreevici

Binecredinciosul cneaz Mstislav Andreevici (înainte de 1160-1173) a fost cneaz al Vladimirului, al doilea fiu al marelui cneaz Andrei Bogoliubski. A murit la 28 martie 1173 și este numărat între sfinții din Soborul tuturor sfinților din pământul rus, cu pomenire în a doua duminică după Cincizecime.

A fost al doilea fiu din prima căsătorie a binecredinciosului mare cneaz Andrei Iurievici Bogoliubski al Rostovului și Suzdalului, frate mai mic al cneazului Izeaslav Andreevici, frate mai mare al cneazului Gleb Andreevici și al viitorului rege al Georgiei, cneazul Iuri (Gheorghe) Andreevici. Izvoarele sunt cronicile, scrierile hagiografice și sinodicele. După moartea fratelui mai mare Izeaslav, îngropat la 28 octombrie 1165 în catedrala Adormirii din Vladimir, la care Mstislav a luat parte, el a devenit moștenitorul lui Andrei Bogoliubski.

La începutul lui 1169, din porunca tatălui, a condus o mare expediție în mijlocul Niprului, cu oștile unei coaliții de unsprezece cneji ruși, împotriva cneazului Mstislav Izeaslavici al Kievului. La 8 martie 1169, după un asalt de trei zile, oștile lui au ocupat Kievul. Orașul a fost jefuit două zile de oștile aliate; au pătimit aproape toate mănăstirile Kievului, afară de cea a Peșterilor, și marile sfinte lăcașuri, catedrala Sfânta Sofia și biserica Zeciuielii. La 12 martie 1169, lăsând pe scaunul Kievului pe unchiul său, cneazul Gleb Iurievici al Pereiaslavlului, a plecat cu oștile Rostovului și Suzdalului spre Rusia de Nord-⁠Est. La 8 mai 1169 a putut fi martor la înlăturarea din treapta luată pe nedrept a lui Teodor, ales mitropolit al Vladimirului prin voia lui Andrei Bogoliubski, dar nerecunoscut la Kiev și la Constantinopol.

În iarna 1169-1170, din porunca tatălui, a condus o nouă expediție a coaliției cnejilor ruși împotriva Novgorodului. A pustiit împrejurimile rurale ale orașului, dar după asediul de patru zile, cetatea puternic întărită nu a fost luată; după pierderi însemnate, Mstislav a ridicat asediul și s-⁠a retras. Tradiția târzie novgoroceană din „Povestea despre Semnul Maicii Domnului” a prezentat evenimentul ca o mare înfrângere, numindu-⁠l din greșeală pe cneazul Roman fiul stăpânitorului Rusiei de Nord-⁠Est. În 1170, prin blocada comerțului și aprovizionării Novgorodului, Andrei Bogoliubski a recăpătat controlul asupra orașului și a micșorat înfrângerea militară. În iarna 1172-1173 Mstislav a condus, din Gorodeț, oastea Rusiei de Nord-⁠Est împotriva Bulgariei de pe Volga. A luat doar o cetate și șase sate, iar dușmanul a trimis împotriva lui o oaste de șase mii de oameni. A trebuit să se retragă repede, cu prizonierii, dar a evitat dezastrul și și-⁠a scos oastea la hotarele Rusiei. Contemporanii au socotit scăparea ca ajutor al icoanei Maicii Domnului din Vladimir.

A murit la 28 martie 1173 și a fost îngropat în catedrala Adormirii din Vladimir. Izvoarele nu păstrează știri despre căsătoria lui; în unele arbori genealogici apare fără copii, dar cronicile pomenesc nașterea unui fiu, Vasile, în vara 1171. Până la mijlocul secolului al XVI-⁠lea amintirea lui a fost legată doar de faptul că aparținea dinastiei domnitoare. A fost pomenit la parastas în sinodicele catedralei din Vladimir și ale altor mănăstiri; țarul Ioan al IV-⁠lea cel Groaznic a poruncit, după cucerirea Cazanului în 1552, un rând de parastase pentru cnejii din Vladimir, între care și Mstislav, sperând în ajutorul sfinților pământului rus.