Munderic din Arisitum

Sfântul Ierarh Munderic din Arisitum (numit și Mondry sau Monderic) a fost episcop franc în veacul al VI-⁠lea, cinstit ca sfânt în Biserica din Apus și pomenit la 18 martie. Unii îl identifică cu Sfântul Mondry de la Cellettes, de unde apar și datele de 10 și 12 mai.

A fost mai întâi hirotonit coadjutor al episcopului Tetricus de Langres, lovit de o apoplexie, cu înțelegerea să slujească drept protopop la Tonnerre până la moartea lui Tetricus. În războiul dintre regii Guntram și Sigebert, Munderic a dat daruri și provizii lui Sigebert și de aceea a fost trimis în surghiun, închis doi ani într-⁠un turn mic și neacoperit de pe malul Ronului, în mare suferință. Mitropolitul Nicetius al Lyonului a intervenit pentru el. După eliberare s-⁠a dus în Austrasia, la regele Sigebert I, care l-⁠a așezat episcop într-⁠o eparhie nou-⁠întemeiată, cu cincisprezece parohii și satul Arisitum, în eparhia episcopului Dalmatius de Rodez. Sursele dau pentru moartea lui o dată în jurul anului 580, dar și mai târziu, în jurul anului 600.