Nectarie de la Prodromu

Nectarie a fost ieroschimonah, născut la Bursucani, lângă Bârlad, al doilea ctitor al Schitului Românesc Prodromu de la Athos și iconomul lui, colaborator apropiat al starețului Nifon Ionescu. A trăit între 1800 și aproximativ 1900. Este pomenit în Patericul românesc și cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală; izvoarele de care dispunem nu dau o zi de pomenire.

Auzind de Mănăstirea Horaița și de marele stareț Irinarh Roseti, a venit acolo și a fost călugărit de el pe la 1830. Cu binecuvântarea lui, în 1840 a plecat la Sfântul Munte cu povățuitorul său, monahul Natanail. Împreună s-⁠au nevoit, au răbdat lipsurile, au cumpărat chilia Vigla Ianicopoli de sub vârful Atonului, au primit schima, au strâns ajutoare din țară și au întemeiat Schitul Românesc Prodromu. Starețul Nifon se îngrijea mai mult de cele duhovnicești ale obștii, iar Nectarie, ca iconom, de cele materiale: aduna bani din țară, aducea materiale pentru biserică și chilii, transporta cu corabia alimente și primea pe toți.

În 1852 a adus la Athos trei frați ai săi după trup și i-⁠a făcut schimonahi. După 1870, când starețul Nifon s-⁠a retras din Prodromu la liniște, s-⁠a retras și el lângă frații lui, la Schitul Sfânta Ana. Acolo s-⁠a nevoit peste douăzeci de ani, în post și rugăciune. A adormit în pace spre sfârșitul secolului al XIX-⁠lea.