Neofit Eliade de la Neamț

Neofit Eliade, ieroschimonah de la Mănăstirea Neamț, născut într-⁠o familie de răzeși din Vrancea, a fost elenist, duhovnic și învățător al rugăciunii lui Iisus, egumen al Secului între 1870 și 1877. A adormit la 3 februarie 1886. Este pomenit în Patericul românesc și cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.

Tânărul Nicolae a fost dat la învățătură și apoi a intrat în obștea Neamțului, unde a învățat desăvârșit greaca, scrierile Părinților și Sfânta Scriptură și, în scurt timp, i-⁠a întrecut pe toți prin râvnă și înțelepciune. Starețul Neonil l-⁠a călugărit și l-⁠a trimis un timp la Pocrov, unde a primit schima și s-⁠a făcut pustnic și ascet cunoscut, postind, rugându-⁠se, privegheând și citind Scriptura. Mânca doar o dată pe zi, seara, și dormea câteva ore.

Chemat în lavră, a fost hirotonit preot și făcut duhovnic și dascăl de limba greacă în școala monahală, unde învățau aproape o sută de frați. Era mare elenist și învățător al rugăciunii. Timp de aproape trei decenii a crescut ucenici și a adus o înnoire duhovnicească la Neamț și Secu. La îndemnul lui, mănăstirea a ridicat la Târgu Neamț, între 1850 și 1856, un spital mare, o farmacie și o școală, apoi o școală în Vânători, o farmacie și un spital pentru bolnavi psihici în mănăstire. Între 1870 și 1877 a fost egumen al Secului, unde a primit danii și a înnoit viața obștii.

Monahii de la Neamț l-⁠au rugat să le fie stareț, dar a refuzat, socotindu-⁠se nevrednic. În 1860 domnul țării și unii ierarhi l-⁠au propus de mitropolit al Moldovei, dar el a fugit în pustie, iubind liniștea. A tradus din greacă doar o carte, Cântare de laudă sionicească, tipărită în 1871, pentru că socotea mai de folos să zidească pe oameni prin faptă decât prin cuvânt. În 1877 a renunțat la egumenia Secului și s-⁠a retras la metanie, apoi a adormit în pace în 1886.

Arhiereul Narcis Crețulescu, ucenicul lui, îl numește bărbat erudit, elenist, mare ieroschimonah, pustnic și ascet, și scrie că cine nu l-⁠a văzut în rugăciune nu a văzut sfințenia întrupată. Spune că a murit la 3 februarie 1886 la Neamț.