Neofit

Neofit de la Marea Lavră s-⁠a născut în 1908 la Zatuna din Arcadia. A venit în Sfântul Munte în 1936 și a fost tuns monah la Marea Lavră în 1938. A viețuit în peștera Sfântului Atanasie Athonitul, la Katunakia, în schitul Sfânta Ana și în Capsala. Mereu neagonisit, în toate înfrânat și postitor aspru, purta doar o haină și umbla desculț. O vreme a fost portar și îngrijitor al Școlii Athoniada. Directorul ei, Hrisostom Lavriotul, spune că a adus studenților servicii prețioase prin sfaturile lui părintești și mai ales prin pilda lui monahală. Suporta mereu netulburat încercări și supărări felurite. Mica lui plată o împărțea ca milostenie săracilor chiar în ziua primirii. Coliba lui din Katunakia era pe jumătate dărâmată și de neabordat. Se împărtășea mereu cu umilință; înainte de Sfânta Împărtășanie, din smerenie, săruta chiar mâinile novicilor. A cunoscut mulți ascetici, care evitau multe convorbiri și dese întâlniri; tăiau chiar și multele vorbe duhovnicești. Urau de moarte vorbăria. Tăcerea, liniștea, pomenirea morții erau iubirile lor tainice. Avea obiceiul bun de a vizita cu râvnă bătrâni bolnavi izolați și de a-⁠i ajuta cu o mână, puțină mâncare, un cuvânt de mângâiere; mai mulți au murit în brațele lui. A fost și îngrijitor de bătrâni la Marea Lavră.

Trei ani a fost bolnav de hemiplegie în Lavra pe care o iubea; încerca să fie cât mai puțin greu pentru cei care îl slujeau. Cu privirea îndreptată spre icoana Maicii Domnului se ruga cu lacrimi. Nimeni nu l-⁠a auzit gemând sau plângându-⁠se. Din contra, avea o continuă rugăciune umilită, de mulțumire și laudă către Domnul și Doamna Născătoare de Dumnezeu. Avea mare evlavie la Sfânta Cruce și dorea toată viața să moară în ziua praznicului Crucii. Adesea la Apodipnon, după Acatistul Maicii Domnului, spunea Acatistul Crucii; citise undeva că cel care se odihnește în această zi a Sfintei Cruci este iubit de Hristos și merge neîmpiedicat la tronul Lui. Cu râvnă sfântă admira adormirea Sfântului Ioan Gură de Aur în această zi. După miezul nopții, în timp ce se săvârșea privegherea Crucii în catolicon la Lavra, fericitul Neofit și-⁠a încheiat viața. Potrivit episcopului lavriot Hrisostom, ucenicul său, ieromonahul Natanael, «s-⁠a mirat de starea de frumusețe în care a ajuns acea față obosită și de strălucirea ei». Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.