Neofit

Sfântul Cuvios Neofit, egumen al Mănăstirii Simonopetra, a fost Neofit Molakas, egumen între 1861 și 1907. În vremea lui s-⁠a ridicat aripa de sud a mănăstirii (1862-1864), într-⁠un moment foarte nefavorabil, când România nou formată a secularizat averile bisericești și a luat Simonopetrei metoacul Mihai-⁠Vodă din București. A purtat procese costisitoare cu Grigoriu și Cutlumuș. Avea legături strânse cu monahii ruși de la Athos și i-⁠a sprijinit pe cei de la Sfântul Pantelimon în procesul numit al Pantelimonului.

Din recunoștință, monahii ruși au obținut permisul de a strânge milostenii în Rusia; din 1888 Neofit a plecat acolo, cu doi însoțitori și cu principala odoară a mănăstirii, mâna stângă a Sfintei Maria Magdalena. Vestea incendiului din noaptea de 28 mai 1891, care a distrus aripa de răsărit a mănăstirii, l-⁠a făcut să ceară prelungirea șederii. A revenit în 1892 cu sume mari. Din 1893 mare parte a mănăstirii a fost reclădită; în locul aripii de est s-⁠a ridicat o clădire nouă cu șapte etaje și două paraclise, unul închinat Sfintei Maria Magdalena, socotită „al doilea ctitor”. Lucrarea a început în 1897 și s-⁠a încheiat în 1902. La 9 martie 1906, orbit și istovit de lucrări, arhimandritul Neofit a lăsat egumenia conaționalului său Ioanichie Vardalas. A adormit în 1907. Este socotit un nou ctitor al mănăstirii și este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.