Nicanor

Nicanor de la Mănăstirea Hilandar, născut la 13 august 1903 în satul Divci, lângă Valjevo, în Serbia, cu numele de mir Nicolae Savici, din părinți evlavioși și simpli, a venit la Hilandar la 17 august 1927 și a fost tuns monah la 15 septembrie 1929. A fost ales proistos al mănăstirii la 31 decembrie 1941; în 1963 a fost protepistat al Sfântului Munte și mulți ani epitrop și reprezentant al mănăstirii în Sfânta Comunitate. A lucrat și el în viile, alunii și castanii mănăstirii.

Bătrânul Mitrofan Hilandarul (†1999) spunea cu emoție că a fost un om foarte serios și de seamă, adânc duhovnicesc și plin de umilință, cu mare dragoste pentru toți. Deși a absolvit doar clasa întâi, a citit mult până la adânci bătrâneți; iubea cărțile și autorii și ajuta cercetătorii care veneau la mănăstire. Intra primul în biserică și ieșea ultimul; aproape șapte ore pe zi era un stâlp luminos în catolicon. Pe vremea comunismului mergea în patria sa să trezească creștinii adormiți; și-⁠a dat mica avere pentru repararea bisericii din satul lui. Iubea Hilandarul, Muntele, Grecia și monahismul și era milostiv, serios, cuminte, cu socotință și sincer.

Moartea l-⁠a găsit într-⁠o slujire înaltă: trimis de Patriarhia Serbiei în Australia, ca să împace două comunități de acolo. A adormit la 19 februarie 1990, Duminica Ortodoxiei, și a fost înmormântat a doua zi la mănăstirea Sfântul Sava de acolo. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.