Nichifor de la Anzer

Cuviosul Nichifor de la Anzer (c. 1635) a fost tânăr monah, ucenic al cuviosului Eleazar de la Anzer, în Schitul Sfintei Treimi din insula Anzer, aparținând Mănăstirii Soloveț. Este pomenit ca preacuvios în amintirea obștii de la Soloveț, fără canonizare sinodală; numele lui nu a fost trecut în Soborul Sfinților Soloveț.

Despre el vorbesc Viața Cuviosului Eleazar, alcătuită pe la 1704, și „Povestire pe scurt despre ctitorul Eleazar al Schitului Anzer și despre ceilalți nevoitori”, scrisă pe la 1710 pentru Patericul de la Soloveț. Viața lui a fost scurtă, dar plină duhovnicește. Era dintr-⁠o familie bogată din Novgorod. Foarte tânăr, probabil la începutul anilor treizeci ai secolului al XVII-⁠lea, a venit la Soloveț, a trecut prin ascultarea de novice, a fost tuns monah și dat spre învățătură cuviosului Eleazar. S-⁠a așezat în Schitul Anzer și, sub îndrumarea duhovnicească a lui Eleazar, „a slujit Domnului cu mare căldură”. La Anzer a rămas numai trei ani și a trecut la Domnul, după cele mai probabile socoteli, pe la 1635, an în care apare o danie de pomenire pentru „Nichifor Novgorodeanul”, făcută de tipicarul Gelasie. Viața lui Eleazar povestește că starețul a cerut lui Dumnezeu să afle soarta ucenicului după moarte și a primit vestirea că „a moștenit partea celor drepți”.

Nichifor a fost îngropat în aceeași capelă cu învățătorul său și cu alt ucenic, Nicodim, în dreapta și în stânga racla Cuviosului Eleazar; numele lui și al lui Nicodim erau rostite la parastasele de la racla acestuia. Amintirea lui a dispărut din Patericul de la Soloveț din 1873, unde redactorul a scurtat povestirea despre ucenicii lui Eleazar și a pomenit doar pe Nicodim. Ieromonahul Nicodim Kononov a pus numele lui și al lui Nicodim în „Diptihul nevoitorilor de la Soloveț” (1900). Nu au intrat însă în Soborul Sfinților Soloveț, întemeiat în 1993. Nichifor rămâne între „nevoitorii nevăzuți lumii”, a căror amintire se păstrează doar în mănăstirea Soloveț.