Nichifor Iugov

Sfântul Cuvios Mucenic Nichifor Iugov, în lume Nicolae Ilici Iugov, a fost pustnic în pădurea din apropierea Marelui Ustiug și a fost împușcat în 1918 de bolșevici.

Era nepotul și fiul de botez al starețului Maxim. Tatăl său, Ilia, era un om foarte evlavios. Viața de nevoință a starețului a atras sufletul tânărului, care la început l-⁠a vizitat pe nașul său, apoi a locuit la el neîntrerupt în ultimii patru ani ai vieții starețului. Se povestește că, pe când citea regula monahală, cineva a bătut la ușă, iar starețul i-⁠a spus să nu deschidă până nu termină rugăciunea; după aceea s-⁠a dovedit că nu venise nimeni și fusese o amăgire drăcească. Așa a învățat să deosebească lucrarea celor răi de întâmplările adevărate.

După moartea starețului, Nicolae, tuns încă din timpul vieții lui în monahism cu numele Nichifor, s-⁠a retras într-⁠o pustie din pădure și și-⁠a sporit nevoințele. Mulți dintre ucenicii duhovnicești ai starețului Maxim veneau la chilia lui după sfat. Chilia era împărțită în două încăperi: el locuia în cea din fund și primea oamenii în cea din față.

În 1918, când a început prigoana, bolșevicii au trimis o ceată înarmată să-⁠l aresteze. Chilia era plină de vizitatori. Părintele Nichifor ar fi putut fugi pe un drum tainic în pădure, dar știa că atunci toți cei din casă ar fi luați ostatici, așa că s-⁠a predat de bunăvoie. La satul Crasavino, unde ceata s-⁠a oprit, oamenii au ieșit din case, iar el a binecuvântat copiii cu semnul crucii și le-⁠a spus: „Trăiți cu Dumnezeu”. Apoi a fost dus la închisoarea din Marele Ustiug și împușcat în același an, între cei șaptesprezece oameni arestați atunci, și îngropat într-⁠un loc necunoscut, în cimitirul orașului.

În august 2000, Soborul jubiliar al Bisericii Ortodoxe Ruse l-⁠a numărat între noii mucenici și mărturisitori. Este pomenit la 7 februarie (zi mobilă), cu ceilalți noi mucenici, și la 11 iulie (zi mobilă), în soborul sfinților din Vologda, după stilul nou.