Sfântul Sfințit Mucenic
Nichifor Parasches-Cantacuzino
Exarh al Patriarhului Ecumenic
Cărturar grec format la Padova, exarh în Moldova și Polonia, a murit în 1599 în temnița de la Malbork.
- Adormit
- 1599secolul XVI
- Locul
- Malbork
- Ceata
- Mucenici
Viața
Sfântul Sfințit Mucenic Nichifor Parasches-Cantacuzino a fost cărturar grec, născut în 1537 la Constantinopol, ajuns arhidiacon și exarh al patriarhului ecumenic în Moldova și în Țara Poloneză, și mort în 1599 în închisoarea de la Marienburg (Malbork). A fost mare luptător împotriva unirii de la Brest. Un izvor îl pomenește la 6 octombrie și în soborurile sfinților din Belarus și din Galiția. Izvoarele noastre nu arată cine și când l-a canonizat.
Cărturarul
Nichifor era dintr-o familie nobilă de neam grec. A fost absolvent al universității din Padova, sprijinitor al școlii de la Ostrog și al răspândirii Ortodoxiei în Europa. A fost reprezentant al bisericii grecești a Sfântului Gheorghe din Veneția, exarh al patriarhului ecumenic în Moldova și în Polonia și locțiitor al patriarhului Constantinopolului. A luat parte la sinodul de la Brest și a fost împotriva încheierii „unirii de la Brest”. La începutul anilor 1580 s-a aflat la Constantinopol și curând a ajuns într-o poziție de seamă la Patriarhie. Nu se spune în nicio sursă dacă a fost monah, dar drumul vieții lui arată că nu a avut familie. De la începutul lucrării lui la Constantinopol s-a arătat apărător al Ortodoxiei. Călătoria la Iași, în Moldova, după bani pentru visteria patriarhiei, l-a dus la lupta pentru păstrarea calendarului vechi. În același timp l-a cunoscut pe Constantin Ostrogski, care l-a poftit la Ostrog. Pe la 1596 a ajuns acolo și a predat la academia locală. Ca locțiitor al patriarhului a primit porecla „cel preaînțelept”, pentru darurile lui și amploarea lucrării lui bisericești și politice. Se bucura de dragostea și de încrederea deplină a patriarhului Ieremia al Constantinopolului.
Lupta împotriva unirii
În lupta împotriva unirii, exarhul Nichifor a ieșit întâi în Moldova, organizând osândirea unirii la sinodul din Iași din vara anului 1595. La inițiativa lui a fost îndepărtat episcopul Gheorghe Movilă, care ducea o politică uniată. Hotărârile sinodului din Iași, în care unirea era aspru osândită, au fost de ajutor în lupta ortodocșilor din Polonia care se împotriveau introducerii unirii și luării pământurilor de la nobilii ortodocși. Sosirea lui Nichifor la Brest, la sinod, unde a venit sub ocrotirea principelui Constantin Ostrogski, a fost hotărâtoare pentru mersul lucrurilor. Arhidiaconul Nichifor a izbutit să obțină osândirea uniaților din partea delegației ortodoxe. A scris și lucrări de polemică.
Prinderea și moartea
Curând a fost învinuit pe nedrept de spionaj în folosul Turciei, într-un proces din 1597 stârnit, după un izvor, de cercuri catolice, și trimis la Marienburg, unde a fost ținut sub pază. La doi ani după proces a murit în închisoare de foame.