Nichifor

Nichifor de la Mănăstirea Simonopetra, ieromonah, cu numele de mir Teodor Pantzarelas, fiul lui Panaghiotis și al Evanteei, s-⁠a născut în 1880 la Galatista din Halkidiki. A venit în 1897 la coliba Sfântului Ioan Teologul, aproape de arsana mănăstirii Simonopetra, și în 1899 a fost tuns monah cu numele Nichifor. În 1905 a venit și fratele lui după trup, Asterie, tuns în 1908 cu numele Arsenie. Bătrânul lor a fost Nichifor din Asia Mică (1868-1934), care de la mănăstirea Sfântului Marcu din Chios a mers la coliba Sfintei Treimi din schitul Sfânta Ana, apoi la coliba simonopetrită a Sfântului Ioan Teologul.

Nichifor din Galatista a fost tuns în marea schimă în sâmbăta Acatistului din 1904 și hirotonit diacon de Nil, fost al Carpatului († 1917), apoi preot. Smerit, se temea de taina preoției, dar a ascultat de bătrânul lui. Părintele Hrisant Agiannanitul († 1981) scrie: «Din porunca bătrânului său, Nichifor a fost hirotonit preot, deși din smerenie nu voia. După hirotonie a venit la mănăstire și plângea de neconsolat pentru povara grea a preoției. Dar în curând a orbit și a încetat să liturghisească. Părintele Nichifor, acum orb, a slujit în bucătărie și în celelalte ascultări ale Kathismei cu mare râvnă.» Avea în inimă o asemenea flacără a iubirii dumnezeiești încât se ruga neîncetat.

Se povestește că într-⁠o noapte au venit în coliba lor doi tâlhari. Bătrânul le-⁠a zis că sunt săraci și nu au ce să le ia. Ei îl amenințau cu armele. Bătrânul le-⁠a spus să aștepte, s-⁠a dus în biserică și s-⁠a împărtășit din sfântul chivot, apoi a ieșit la tâlhari: «Acum faceți-⁠mi ce vreți.» Fața lui strălucea atât de tare încât ei s-⁠au înspăimântat și au plecat căindu-⁠se. A adormit întru Domnul la 23 mai 1958; după cinci zile fratele lui Arsenie a plecat la Karyes, unde după patruzeci de zile a adormit și el. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.