Nicodim de la Caruleia

Nicodim de la Caruleia a fost schimonah rus, născut în anii 1880 în gubernia Reazan, venit tânăr pe Athos și rămas acolo până la adormirea sa, în 1984, aproape la o sută de ani. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.

S-⁠a așezat la început în schitul Tebaida, apoi, cu binecuvântarea Sfântului Siluan, s-⁠a mutat în Caruleia, unde a intrat în ascultarea cunoscutului bătrân savant și pustnic Teodosie (Haritonov). Toată viața s-⁠a nevoit în rugăciunea neîncetată și a dobândit în ea mult spor, dar nu s-⁠a lăudat niciodată și nu și-⁠a arătat nivelul duhovnicesc. Jurnalul lui de rugăciune, în care vorbește mai ales despre lipsurile sale, ar putea fi luat drept scrisul unui începător. Într-⁠o însemnare scrie că a trăit cu bătrânul unsprezece ani și încă nu a dobândit ascultarea adevărată, fiind mândru și leneș.

Învăța că cine vrea să scape de înșelarea dracilor are nevoie de trei lucruri: mustrarea de sine a minții, înfrângerea inimii și pecetluirea trupului cu semnul crucii și rostirea atentă a rugăciunii. Pentru pocăința lui sinceră, spune povestitorul, i s-⁠a dat darul rugăciunii neîncetate. Veneau la el monahi din Athos și oameni din toată lumea, iar un scriitor îl descrie ca pe un bătrân postitor și rugător, într-⁠o colibă lipită de stâncă ca un cuib de rândunică, unul dintre ultimii ruși din Athos care părăsiseră patria înainte de Primul Război Mondial.