Nicodim din Schitul Sfânta Ana

Nicodim din Schitul Sfânta Ana, ascet ciprian, s-⁠a născut în ultimele decenii ale veacului al XIX-⁠lea într-⁠un sat din eparhia Pafos. Deși avea o slujbă foarte bună pe atunci, bucătar lângă înaltul comisar englez, dorind din toată inima viața monahală, a lăsat slujba, familia și patria și a plecat în Athos în 1895. După ce a străbătut mănăstiri, schituri, colibe și chilii, s-⁠a odihnit în schitul Sfintei Ana, unde a viețuit în coliba Înălțării Mântuitorului Hristos, puțin mai jos de chiriakon, lângă bătrânul Ioan. În coliba aceasta a trăit ascetic și s-⁠a pregătit pentru mucenicie, a cărei cunună a primit-⁠o în 1720 cuviosul mucenic Nicodim din Elbasan, în Albania. Pomenirea lui e la 10 iulie. Legătura cuviosului mucenic cu coliba a făcut ca bătrânul chiliei să dea monahului ciprian numele Nicodim.

Odată l-⁠au pus să ajute la gătit pentru praznicul Sfântului Artemie. La un moment dat, în timp ce gătea, a adormit de oboseală. Când s-⁠a trezit, a crezut că mâncarea s-⁠a ars. Bătrânul, uimit, s-⁠a uitat la căldarea în care fierbea mâncarea și a văzut pe cineva îmbrăcat militărește care o amesteca și zicea: «Nu te necăji, bătrâne. Eu sunt aici.» Și a dispărut îndată. Se crede că a fost Sfântul Artemie, care s-⁠a arătat la praznicul pe care l-⁠a binecuvântat. Ocupația principală a binecuvântatului și virtuosului bătrân Nicodim și a tovarășilor și ucenicilor lui, Ioan, Petru, Eftimie și Avraam, era împletitul ciorapilor. Bătrânul a adormit plin de zile, după ce a împlinit un veac de viață pământească. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.