Nicodim

Nicodim din Kavsokalivia s-⁠a născut în 1880 în vestita Smirnă, unde a terminat școala și în 1897 a venit în Sfântul Munte și în schitul Kavsokalivia. La început s-⁠a supus bătrânului zugrav Nicodim din Serres († 1907), din coliba Tuturor Sfinților, de la care a primit și numele, iar apoi bătrânului Arsenie († 1956), excelent sculptor în lemn, de la care a învățat și el cu pricepere arta sculpturii în lemn. Pe Arsenie l-⁠a urmat la coliba Izvorului Tămăduirii.

Potrivit părintelui Maxim Kavsokalivitul: «A înaintat cu bărbăție pe calea vieții închinate. Orice înclinație și dorință trupească a fost jertfită pe altarul duhului. Pașii i-⁠au fost duși în pustia Kavsokaliviei, în schitul născător de sfinți cu pilde strălucite. Pe lângă virtuți, minunate au fost și lucrările marii lor răbdări, sculpturile deosebite și complicate, pe care le-⁠au făcut împreună cu bătrânul lui și cu tovarășul lui, monahul Arsenie, semnând: ''Lucrarea obștii Nicodimeilor''.» Zilnic liturghisea cu cea mai mare evlavie. A fost duhovnic vestit, la care mergeau să se spovedească sau să ceară sfaturi mulți părinți din Athos. Avea relații strânse cu mitropolitul Ierotei al Miletopolei, găzduit adesea în coliba lor. Era chemat la diferite mitropolii prin mănăstire pentru spovedanie, iar slujirea aceasta a avut rod bogat. A adormit întru Domnul Iisus la 24 august 1936. Un fiu duhovnicesc, învățătorul K. Valatis, scrie în încheierea unei poezii: «Cine va uita, părinte, cuvintele de aur, ieșite măsurate și smerite? Cine va uita, părinte, ultimele zile, în care ai suferit atât, dar atât de vitejește?» Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.