Nicodim Janjușevici

Sfântul Nou Mucenic Nicodim Janjușevici (Nikodim Janjušević) a fost arhimandrit al Bisericii Ortodoxe Sârbe, ofițer și comandant al armatei muntenegrene și stareț al mănăstirii Župa Nikšićka. S-⁠a născut cu numele Nikola la 6 decembrie 1875 la Ozrinići, lângă Nikšić, din părinții Stojan și Vemija. A absolvit seminarul de la Cetinje și s-⁠a hotărât să fie monah; a fost hirotonit ierodiacon în 1899 și ieromonah în 1900. A luat parte la războaiele de eliberare din 1912-1918 și a slujit Biserica și poporul aproape o jumătate de veac. A fost făcut egumen, apoi arhimandrit în 1923. După unirea Muntenegrului cu Serbia, a fugit în Italia, apoi în Statele Unite, unde a slujit între 1923 și 1926 la Detroit, în biserica Sfântului Vasile de Ostrog, printre emigranții muntenegreni; s-⁠a întors în regat în 1926, grațiat.

În timpul celui de-⁠al Doilea Război Mondial era starețul mănăstirii Župa, de lângă Nikšić, la a cărei construcție a avut merit (casa de oaspeți, 1928). A fost prima victimă a comuniștilor din ținutul Nikšić. La 29 iunie 1941, seara, după o zi de muncă pe moșia mănăstirii, s-⁠a retras în chilie și a încuiat ușa când un grup de partizani a venit la poartă. Aceștia au bătut la ușă și au cerut să le deschidă; arhimandritul le-⁠a strigat să plece, numindu-⁠i netrebnici, iar partizanii au tras prin ușă. A murit în aceeași zi la mănăstirea Župa Nikšićka.