Nicodim Răvaru

Nicodim Răvaru a fost monah român din Capsala, Sfântul Munte, unde a viețuit ca pustnic într-⁠un bordei. A adormit în 2016 și a fost înmormântat la 13 decembrie 2016 la mănăstirea Secu, mănăstirea sa de metanie din ținutul Neamțului, deși își dorise să fie îngropat în pământul athonit al Capsalei, unde își săpase singur groapa, nu departe de bordei. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.

Un pelerin care l-⁠a cunoscut îl numește „bătrân frumos" în sensul cel mai adevărat al cuvântului grecesc din care vine numele de călugăr. Era un om bun, care răspândea bunătate și bucurie chiar și fără să vorbească, iar când se întâlnea cu cineva de acasă îi plăcea să vorbească moldovenește. Nu a vrut să învețe grecește, deși avea carte multă: în țară fusese ani de zile director de școală. Când pelerinul i-⁠a lăsat un pomelnic și o hârtie de zece euro, bătrânul i-⁠a dat rest, zicând că nu are nevoie de atâția bani. Întrebat ce să-⁠i aducă din țară, a cerut Dicționarul Enciclopedic, căci își trăise cea mai mare parte a vieții printre cărți.

În vara anului 2016 a avut un infarct, dar nu a vrut să meargă la doctori, căci nu se temea de moarte, ba chiar o aștepta ca „să-⁠i îngroape păcatele". Spunea că Dumnezeu nu-⁠l va întreba de ce a păcătuit, căci știe păcatele mai bine decât el, ci de ce nu a plâns pentru ele, iar pentru timpul de pocăință dat mulțumea lui Dumnezeu. Credea că tot ce dai aproapelui rămâne al tău, iar tot ce păstrezi pentru tine pierzi.