Nicodim

Nicodim a fost un schimonah rus de pe Athos, cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală. S-⁠a născut în anii optzeci ai secolului al nouăsprezecelea în gubernia Riazan. A venit pe Athos încă tânăr și a rămas acolo până la moarte. La început s-⁠a așezat în schitul Tebaida, iar apoi, cu binecuvântarea Cuviosului Siluan, s-⁠a mutat la Karulia, unde se nevoiau pustnicii, și a fost ucenic al unui stareț timp de unsprezece ani.

Toată viața s-⁠a nevoit în rugăciune neîncetată, dar fără să se laude cu ea. Jurnalul lui de rugăciune sună ca scris de un începător: el își spune lenevos și mândru. Totuși, cuvintele lui arată înălțimea duhovnicească. Învăța că omul se apără de înșelarea diavolului prin trei lucrări: ale minții, mustrarea de sine, ale inimii, zdrobirea, iar ale trupului, închinarea cu semnul crucii cu luare-⁠aminte și cuvintele rugăciunii rostite cu evlavie. Din ele vine, spunea el, înduioșarea, harul și lacrimile.

La el veneau pentru sfat nu doar monahi athoniți, ci și oameni din multe țări. Scriitorul Pavel Rak descrie coliba lui lipită de stâncă, asemenea unui cuib de rândunică. Bătrânul a adormit în 1984, la aproape o sută de ani.