Nicolae cel Nou

Sfântul Cuvios Mucenic Nicolae cel Nou din Vounaina a fost, după tradiție, un ofițer bizantin originar din Răsărit, care s-⁠a retras la asceți în Tesalia și a murit mucenic în anul 720. Este cinstit mai ales la Teba, unde se păstrează moaștele sale.

Potrivit tradiției, s-⁠a născut în părțile Răsăritului și, ajuns la vârsta bărbăției, a intrat în armata imperială cu rangul de duce. Își învăța ostașii să se roage, să nu nedreptățească pe nimeni și să ceară ajutorul lui Hristos împotriva dușmanilor. Odată a fost trimis de un împărat iconoclast să înăbușe o răscoală; aceasta a mers rău și mulți nevinovați au murit. Văzând cele întâmplate, Nicolae a luat doisprezece dintre oamenii săi și s-⁠a retras la Vounaina, în Tesalia, într-⁠un loc unde trăiau mai mulți asceți.

Acolo au trăit după rânduiala pustnicilor până când au venit avarii, care i-⁠au prins pe Nicolae și pe ostașii lui. Ostașii au fost uciși, iar Nicolae a fost închis și îndemnat să tăgăduiască pe Hristos; i s-⁠au oferit bani și dregătorii, dar a rămas neclintit. Tradiția spune că a fost străpuns cu propria sa suliță și apoi decapitat la 9 mai 720, iar trupul i-⁠a fost lăsat la locul măcelului.

După mulți ani, un senior bolnav de lepră, pe nume Eufimian, a găsit trupul și a observat că răspândește bună mireasmă. Apropiindu-⁠se de el, s-⁠a vindecat, iar drept mulțumire l-⁠a îngropat acolo și a ridicat o biserică în numele Sfântului Nicolae. Se spune că din copacii de care fusese legat sfântul în timpul chinurilor curge un lichid roșu, numit „sânge”, pe care credincioșii îl folosesc cu credință pentru vindecări.

Moaștele sale se află în biserica Sfântului Nicolae cel Nou din Teba, într-⁠o raclă de argint. Sfântul este pomenit la 9 mai.