Nicolae Trubin

Preotul Nicolae Trubin (31 mai 1950 până la 14 noiembrie 1997) a fost un preot al eparhiei Kirovograd a Bisericii Ortodoxe Ucrainene, om de rugăciune, mai întâi pelerin rătăcitor, mort la Kirovograd (azi Kropivnițki). Izvoarele noastre nu arată nicio canonizare a lui: este pomenit în rugăciune de credincioși, dar nu este trecut între sfinți. Fișa noastră îl numește „cuvios”, fără temei într-⁠o hotărâre bisericească pe care s-⁠o putem arăta.

Începuturile

Părinții erau credincioși; mama, Maria Danilovna Berejnova, om evlavios, primea drumeții și l-⁠a crescut pe fiu în tradiția ortodoxă. S-⁠a născut la 31 mai 1950 în orașul Pomicina, raionul Novoukrainka, regiunea Kirovograd, unde și-⁠a petrecut copilăria. De mic mergea la slujbe, ajuta în biserica din satul Liubomirka și arăta interes pentru viața bisericească; în ciuda neputințelor trupești a învățat bine, mai ales la matematică și la materii umaniste. În 1968 a intrat la tehnicumul de contabilitate și economie din Harkov, absolvit în 1972; în anii de studiu mergea mult la slujbe. După tehnicum a lucrat ca contabil la colhozul Kirov din Ustinovka până în 1974. Dorea totuși slujirea duhovnicească, iar în 1974 a încercat să intre la seminarul din Leningrad, dar n-⁠a trecut concursul.

Rătăcirea și preoția

În anii 1970-1980 a dus o viață de pelerin rătăcitor, umblând pe la sfintele locuri și mănăstiri, fără locuință statornică. Se întorcea din când în când la Pomicina, iar după moartea mamei, în 1985, mergea la mormântul părinților. În peregrinări a purtat ascultări în mănăstiri, între care Lavra Pocaev, Lavra Sfintei Treimi a Sfântului Serghie și mănăstirea Pskov-⁠Pecerska, unde a stat cel mai mult, în Pecearî. Era în legătură cu oameni cu viață duhovnicească și a avut în jur un cerc de urmași. Felul lui de viață și convingerile ridicau neînțelegeri din partea rudelor și a celor din jur. La sfârșitul anilor 1980, din pricina bolii, s-⁠a întors la Kirovograd, unde s-⁠a așezat definitiv în 1989. Din 1989 a slujit la biserica Acoperământului ca psalt și paraclisier. În 1990, cu binecuvântarea episcopului Vasile (Vasilțev), a fost hirotonit citeț și ipodiacon, apoi diacon (14 octombrie), apoi preot (4 noiembrie). A slujit în parohii din regiunile Kirovograd și Nikolaev, între altele ca paroh în satul Kamianaia Krînița, și între 1991 și 1996 a învățat la secția fără frecvență a seminarului din Odesa. În 1991 a primit brâul și potcapul, în 1992 crucea de aur de piept pentru slujirea râvnitoare. În 1994 a fost trecut în afara statului, din pricina bolii, cu dreptul de a sluji la invitație.

Boala și moartea

În 1995-1997 a fost greu bolnav, de mai multe ori în stare critică. În toamna lui 1997, după un pelerinaj la Lavra Pocaev, a căzut definitiv la pat. A murit la 14 noiembrie 1997 la Kirovograd. Înmormântarea s-⁠a făcut la 17 noiembrie în biserica Acoperământului, cu clerul eparhiei, și a fost îngropat la cimitirul Lelekovka din oraș. După moartea lui se fac slujbe de pomenire în biserici, iar numele lui este amintit în adunări bisericești și obștești. „Viața preotului Nicolae Trubin” este o carte biografică și duhovnicească, ajunsă la peste cincisprezece ediții, între 2007 și 2020.