Nicolae, ucenicul lui Arsenie

Nicolae, ucenicul lui Arsenie, a fost un monah al chiliilor Mănăstirii Iviru care a adormit în 1840. Monahul Moise Aghioritul îl amintește în scrierea sa despre părinții neoisihaști athoniți. Bătrânul lui, ieromonahul Arsenie Duhovnicul († 1846), era rus și a trăit douăzeci și cinci de ani cu asceză aspră în chilii ale Mănăstirii Iviru și în altele. Miercurea și vinerea postea cu desăvârșire, în celelalte zile mânca doar o dată, iar ani în șir n-⁠a mâncat deloc cu untdelemn. Noaptea dormea foarte puține ceasuri, și atunci șezând. Lucra desăvârșit rugăciunea minții. Liturghiile lui erau mereu pline de lacrimi. Iubea să vorbească, dacă vorbea, doar despre rugăciune. Prefera să dea decât să ia. Când oamenii îl cinsteau, suferea cu adevărat. Ucenicul lui Nicolae a trăit același fel de viață și aceeași asceză. Ucenicii bătrânului nu puteau suporta marea lui sărăcie. Singurul lucru pe care îl cerea cu stăruință era păzirea canonului de rugăciune, pomenirea neîntreruptă a lui Dumnezeu și chemarea Sfântului Lui Nume. Bătrânul a avut o adormire cuvioasă. Despre Nicolae nu se păstrează alte amănunte. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.