Nicon Strandtman

Nicon Strandtman a fost ieroschimonah rus, fost colonel de gardă, ajuns pustnic în Caruleia, pe Muntele Athos. A adormit la 20 septembrie 1963, la aproape nouăzeci de ani. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.

S-⁠a născut în 1873. A început ca ofițer în regimentul de gardă al împăratului, a luat parte la războiul ruso-⁠japonez și la Primul Război Mondial, a fost rănit, a fost adjutantul Marelui Duce Andrei Vladimirovici și a terminat cariera ca colonel. Ca mulți refugiați ruși, a ajuns în Iugoslavia, unde a primit tunderea într-⁠o mănăstire din Serbia. Nu mai târziu de sfârșitul anilor 1930 s-⁠a așezat pe Athos, în locul cel mai aspru, Caruleia, în coliba Sfântului Gheorghe, unde stânca însăși te face sihastru. Vorbea liber cinci limbi.

Arhimandritul Heruvim Karambelas îl pomenește de două ori. Într-⁠una din vizite, pe când Heruvim era tânăr novice, bătrânul i-⁠a ieșit în cale cu un chip surâzător și o bunătate neobișnuită și s-⁠a plecat el întâi înaintea lui, atât de repede încât tânărul n-⁠a mai apucat să-⁠i sărute picioarele; Heruvim a rămas cu gândul că a văzut un om ceresc încă pe pământ. Starețul Gavriil Dionisiatul îl descrie ca pe un ofițer superior, cunoscător de limbi și teologie, vizitat de mulți străini și mai ales de protestanți, unii dintre ei plecând luminați; unul, deputat în Camera Comunelor britanică, a trecut la Ortodoxie și vorbește cu recunoștință despre el la Londra.