Nifon de la Kojeozero

Cuviosul Nifon de la Kojeozero (mort după 1566, înainte de 1585, la Moscova) a fost ieromonah, întemeietorul Mănăstirii Arătării Domnului de la Kojeozero, în regiunea Arhanghelsk. Este cinstit ca sfânt local; pomenirea lui este în a treia duminică după Cincizecime, în Soborul sfinților Novgorodului.

Știrile despre el sunt foarte puține. După tradiția orală consemnată în secolul al XIX-⁠lea, a fost tuns în Pustnicia Sîria a Adormirii, întemeiată de monahii Mănăstirii Alexandr Oșevenski. În 1552, în căutarea liniștii și a singurătății, ieromonahul Nifon a venit pe peninsula Lopski, scăldată de apele lacului Kojeozero, în bazinul Oneg, și a ridicat acolo o capelă a Botezului Domnului. Principalul izvor este „Povestea începutului locului sfintei mănăstiri Kojeozero și a vieții fericiților ei ctitori și minunați ocârmuitori, preotul-⁠monah Nifon și monahul Serapion”, păstrată în două copii din prima jumătate a secolului XVIII, în două redacții. Redacția veche, din 1613, nu are numele lui în titlu, dar un cuvânt scris mai târziu pe margine spune: „înaintea lui a fost Nifon”. Povestea spune că nevoitorul trăia în singurătate deplină, după o regulă strictă, în rugăciune neîncetată, liniște și post aspru, hrănindu-⁠se cu fructe de pădure și ierburi.

Curând a venit la el, de la Moscova, un oarecare Serghie, fost țarevici al Astrahanului, Turtas han Gavirovici, luat prizonier la cucerirea Cazanului în 1552, care i-⁠a cerut să-⁠l tundă. Nifon l-⁠a primit cu bucurie, l-⁠a încercat atent, „l-⁠a tuns și i-⁠a dat numele Serapion”. Au început să trăiască laolaltă viață pustnicească și tăcută, și au început să vină și alți monahi din multe părți, dornici să trăiască cu ei; ei i-⁠au primit cu bucurie. După unii cercetători, Serghie aflase de pustnic în vremea șederii lui la Mănăstirea Oșevenski, lângă drumul Kargopolului. Anul în care Serapion a venit la Kojeozero este indicat în redacția a doua, de la începutul secolului XVIII: 1566. Alte socoteli îl pun în 1557 sau 1558-1559. După un timp Nifon a plecat la Moscova în treburile mănăstirii, a murit și a fost îngropat într-⁠una dintre mănăstirile Moscovei. Egumen a devenit Serapion († 1611). Despre cum a murit Nifon, redactorul din secolul al XVIII-⁠lea nu a aflat nimic din „cronica mănăstirii”: „aceasta nu o știm cu siguranță”. După episcopul Nicodim Kononov, a murit între 4 mai 1563 și 1564. Cele mai vechi manuscrise ale mănăstirii (un Torjestvennic și „Regulile sinoadelor Sfinților Părinți”, secolul XV; un Prolog și „Dioptra lui Filip Pustnicul”, secolul XVI) au fost aduse probabil încă de el la Kojeozero. În sinodicul din 1887 numele lui stă primul între ctitorii mănăstirii.