Nifont Krasnov

Nifont Krasnov a fost ieroschimonah rus, născut în ținutul Armatei Donului (după alte date, în gubernia Voronej), călugărit pe Athos și întemeietor al vieții de obște la o chilie de pe pământul mănăstirii Hilandar. A adormit la 1 iunie 1920 și este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.

Pe numele din lume Pavel Vasilievici Krasnov, a intrat la zece ani novice într-⁠o mănăstire din Rusia și a fost ucenic de chilie al unui arhimandrit. După șase ani s-⁠a îmbolnăvit greu, a stat doi ani la pat, aproape de moarte, și a făgăduit că, dacă se va vindeca, va merge la Ierusalim, la Sfântul Mormânt, apoi pe Athos. S-⁠a vindecat și, după moartea egumenului său, drumul spre Athos i s-⁠a deschis. La 30 octombrie 1872 a intrat în schitul Sfântul Ilie, iar cu binecuvântarea părintelui Ieronim s-⁠a mutat în Caruleia, ca novice la un bătrân sever. Lucra cruci de chiparos și făcea drumuri istovitoare, desculț, după merinde, la mănăstirea Sfântul Pantelimon. Nelinștit că nu-⁠și împlinise făgăduința, a muncit trei luni ca scrib, a strâns opt sute de piaștri și a mers la Ierusalim. La întoarcere bătrânul lui murise.

A intrat apoi la chilia Sfântului Nicolae a mănăstirii Iviru și în 1881 a fost hirotonit diacon, iar a doua zi, la 3 august, ieromonah. Bătrânul chiliei, schimonahul Nicolae, i-⁠a văzut darurile și l-⁠a trimis să refacă un schit al mănăstirii Hilandar, părăsit de mult. La 30 iulie 1883 s-⁠a mutat la schitul Sfintei Treimi, loc stâncos și fără apă îndestulătoare. Curând s-⁠a adunat în jur o frăție, la care s-⁠au alăturat monahul Ghenadie și Atanasie, care petrecuse patruzeci și trei de ani pe Athos. Nifont a pus în schit o rânduială de obște strictă, dând el însuși pilda la slujbe și la ascultări, și a început lucrări de zidire, între care o biserică în semn de mulțumire pentru scăparea țarevicului la Otsu, în Japonia. Frații îl iubeau ca pe un părinte.