Olimpiada din Armenia

Olimpiada, numită uneori Olimpiada cea Bătrână ca să nu fie confundată cu nepoata ei cu același nume, a fost o nobilă creștină romană, logodnica unui fiu al lui Constantin cel Mare și apoi regina Armeniei, prin căsătoria cu regele Arșak al II-⁠lea. A murit în anul 361, otrăvită, după povestire, chiar prin Sfânta Împărtășanie. Moartea ei a adâncit prăpastia dintre Biserica armeană și curtea regală. Sursele păstrate nu cuprind date despre o sărbătoare liturgică a ei.

Familia și logodna

Familia Olimpiadei era de neam grec. Tatăl ei, Flavius Ablabius, era un bogat cretan, activ politic în ambele jumătăți ale Imperiului Roman, și unul dintre cei mai de seamă senatori ai Constantinopolului. A fost prefect al pretoriului Răsăritului între 329 și 337 sau 338 și consul în anul 331. Numele mamei nu s-⁠a păstrat. Olimpiada a avut un frate, Seleucus. S-⁠a născut și a crescut la Constantinopol sau la Antiohia, unde tatăl ei își avea sediul. Data nașterii ei este nesigură, între 324 și 330, și despre tinerețea ei se știe puțin.

Ablabius a căpătat o mare înrâurire asupra împăratului Constantin cel Mare, care a hotărât logodna Olimpiadei cu fiul său Constans. Constantin a murit curând, în mai 337, iar Constans a moștenit tronul împreună cu frații săi, Constantin al II-⁠lea și Constanțiu al II-⁠lea. În 338, Ablabius a fost executat după ce s-⁠a certat cu Constanțiu al II-⁠lea și căsătoria Olimpiadei cu Constans nu s-⁠a mai făcut. Cei doi au trăit totuși împreună și s-⁠au privit ca niște soți. După moartea lui Constans, în 350, Olimpiada a rămas la Constantinopol, printre rudele lui rămase în viață.

Regina Armeniei

Arșak al II-⁠lea, regele Armeniei arsacide, aliat al Romei, era mult prețuit de Constanțiu al II-⁠lea, care a iertat toate impozitele de pe pământurile regale armene din Anatolia. Ca semn al unei înnoite alianțe politice dintre Armenia și Roma, în spiritul creștinismului arian al vremii, Constanțiu a căsătorit-⁠o pe Olimpiada cu Arșak, în jurul anului 358. Sfântul Atanasie al Alexandriei a criticat această alegere într-⁠o scrisoare către pustnici, spunând că Olimpiada ar fi meritat să se mărite cu un împărat roman, nu cu un rege străin. Ea a fost însoțită spre noua casă de Sfântul Nerses I, catolicosul de atunci al Armeniei. Romanii au sărbătorit ocazia cu medalii speciale, cu portretul Olimpiadei, mama lui Alexandru cel Mare, și cu inscripția latină OLYMPIAS REGINA.

Olimpiada este prima soție cunoscută a lui Arșak. Deși nu a avut copii cu el, căsătoria pare să fi fost fericită, pentru că regele o iubea. Romanii o socoteau soția legitimă a lui Arșak, iar ea și-⁠a păstrat înrâurirea asupra soțului. După sursele sârbe, Arșak avusese mai înainte o altă soție necunoscută, cu care a avut un fiu, Anob. Arșak a rămas credincios alianței romane și creștine, iar Olimpiada a ajuns o femeie foarte puternică, bogată și cu mare înrâurire în societatea armeană.

Farandzem și moartea

Când Constanțiu al II-⁠lea a murit în 361, i-⁠a urmat ca împărat vărul lui, Iulian Apostatul. La venirea lui, înrâurirea Olimpiadei asupra soțului a făcut ca loialitatea acestuia să se clatine. Arșak s-⁠a căsătorit apoi cu nobila armeancă Farandzem, văduva nepotului său, prințul Gnel. După obiceiul persan, regele avea mai multe soții. La puțin timp după căsătorie, Farandzem a rămas însărcinată și în 360 a născut un fiu, Papas (Pap), singurul copil cunoscut al ei și al lui Arșak din vremea domniei în Armenia.

Farandzem era cuprinsă de pizmă față de Olimpiada, fiindcă regele o iubea mai mult pe aceasta. Își dispreța soțul, spunând despre el că e păros și negricios. După nașterea fiului, a urzit planul de a o ucide pe Olimpiada cu otravă. În 361 a pus-⁠o să primească otrava prin Sfânta Împărtășanie, dată de un preot de la curtea regală. Olimpiada era foarte atentă de la cine primea mâncare și băutură, pentru că accepta doar ce îi dădeau slujnicele ei. A fost otrăvită prin împărtășanie. O sursă ucraineană spune însă că a fost probabil otrăvită de agenți persani, pentru că ar fi sprijinit alianța Armeniei cu împăratul Iulian în războiul împotriva Persiei.

Moartea Olimpiadei a fost una dintre pricinile pentru care Biserica s-⁠a înstrăinat cu totul de curtea lui Arșak. Sfântul Nerses I, cu totul revoltat, nu a mai apărut la curte cât a trăit Arșak. Faptele lui Farandzem au întors politica armeană împotriva intereselor creștine și ea a fost socotită o femeie fără evlavie. După moartea Olimpiadei, Farandzem a devenit regina Armeniei.