Onufrie

Onufrie din Schitul Sfânta Ana (1845 - 18 septembrie 1935) era din eparhia Metrilor, în Tracia răsăriteană, fiul unui păstor bogat cu multe oi. Pășind oile, nu înceta să se roage. Tânăr, a hotărât să se închine monahismului și a plecat spre Sfântul Munte doar cu o manta, fără bani și fără lucruri. După multe peripeții a ajuns în limanul mântuirii athonit în 1888. A mers la Mănăstirea Iviru să se închine Maicii Domnului Portărița. Cineva s-⁠a apropiat de el și, aflând că a venit să se facă monah, i-⁠a spus să meargă la părintele Mina Mavrovuniotul, în schitul Sfânta Ana. A mers, a bătut la ușă, a ieșit părintele Mina și l-⁠a primit cu bucurie, spunându-⁠i că Maica Domnului l-⁠a adus din Constantinopol. Tânărul s-⁠a mirat cum știa bătrânul cele despre el, fără să-⁠i fi spus nimic. Intrând în biserică să se închine, a văzut icoana Maicii Domnului «asudată». A înțeles că bătrânul se rugase Maicii Domnului și ea luminase pe omul din mănăstirea Iviru să-⁠l îndrume aici. Ca novice a făcut ascultare extremă. Părintele Mina († 1916) l-⁠a tuns în curând monah, în 1890, și i-⁠a dat numele bătrânului său, Onufrie Ciprianul, pe care odată, pentru ascultare, îngerii îl duseseră cu barca de la Dafni la țărmul Sfintei Ana.

Marea virtute o avea și bătrânul lui, părintele Mina, la coliba Sfintei Schimbări la Față. Părintele Onufrie își avea toată nădejdea în Economisitoarea, Portărița, Vimatărisa, Trihirusa și Epitropa Sfântului Munte, Doamna Născătoare de Dumnezeu; o chema cu multă evlavie și lacrimi. Ucenicului său, părintele Hrisant († 1981), îi spunea: «Roagă-⁠te și bucură-⁠te mult că ne-⁠a adus în Grădina Ei. Și nu numai aici este Maica Domnului mamă, ci oriunde este mănăstire sau biserică în numele ei, este hrănitoare, mângâietoare și mai ales dătătoare a rugăciunii inimii a minții. Aceasta să o studiem ca să ne mântuim, căci este colacul de salvare al vieții noastre vremelnice.» Altădată îi zicea: «Cheamă cu glasuri negrăite și pline de bucurie preadulcele nume al Domnului nostru Iisus Hristos, care se mai numește și ochiul întregii creații. Când acesta intră în inima monahului, te ridici foarte sus, acolo vei învăța ce este omul tău lăuntric, iar când vei învăța ce este omul tău lăuntric, vei avea grijă apoi să-⁠l cureți deplin prin preadulcele nume al Domnului nostru Iisus Hristos. Atât de mult se va îndulci mintea și gândirea ta, încât nu vor mai pleca deloc din inima ta...»

Cuvintele lui arătau starea lui lăuntrică. Nu voia să întristeze pe nimeni și răbda multe necazuri cu multă nerăutate. A fost învrednicit să o vadă pe Sfânta Ana slujind în chiriakonul schitului. Ucenicilor le dădea mereu ca pildă pe bătrânul lui sfânt. A adormit întru Domnul la 18 septembrie 1935, la nouăzeci de ani. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.