Onufrie Pustnicul de la Tazlău

Onufrie a fost pustnic și preot, ucenic al Sfântului Chiriac de la Tazlău, care a trăit peste treizeci de ani pe un deal de munte numit Dealul lui Onufrie, în secolul al XVII-⁠lea. Este pomenit în Patericul românesc și cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală; izvoarele de care dispunem nu dau o zi de pomenire.

În secolul al XVII-⁠lea viața isihastă din jurul Mănăstirii Tazlău a atins culmea. Onufrie a învățat în obște nevoința duhovnicească și a ajuns ucenicul Sfântului Chiriac de la Tazlău, pe care l-⁠a slujit cu credință până la sfârșitul acestuia. Apoi a primit preoția și s-⁠a retras la pustnicie aspră pe o culme mai sus de mănăstire, numită până azi Dealul lui Onufrie. Un hrisov domnesc din 1617 amintește mai mulți sihaști ai Tazlăului, între ei și pe el.

A rămas acolo peste treizeci de ani, sporind în post, rugăciune și smerenie. Patericul spune că a ajuns înainte-⁠văzător și făcător de minuni, că pentru sfințenia vieții cunoștea gândurile oamenilor și vorbea despre cele viitoare. Era duhovnic cu mulți fii și ucenici, cel mai cunoscut din vremea lui în Munții Tazlăului; la el se mărturiseau sihaștrii din părțile locului, monahii din obște și credincioșii din sate. Veneau și bolnavi din sate, care se vindecau, după tradiție, prin rugăciunea și binecuvântarea lui.

Onufrie a lăsat în urmă mulți sihaști și fii duhovnicești și s-⁠a mutat cu pace la Domnul, fiind numărat între cuvioșii părinți.