Sfântul
Osorio Gutiérrez
Sfânt cinstit în Galicia, în Spania, adormit în jurul anului 990.
- Adormit
- 990secolul X
Viața
Sfântul Osorio Gutiérrez, numit Contele Sfânt, a fost conte de Vilanova de Mondoñedo și, retras din viața lumii, monah benedictin. S-a născut în Tierra de Campos, în regatul León, în prima jumătate a secolului al X-lea, și a murit la mănăstirea San Salvador de Lourenzá (Lugo), spre sfârșitul veacului. Era fiul contelui Gutierre Osorio și al Aldonței, înrudit cu casa regală a Asturiei și cu Sfântul Rosendo de Celanova. A primit învățătură aleasă. A ajutat pe regii Ordoño al III-lea, Sancho cel Gras și Ramiro al III-lea în campaniile lor împotriva musulmanilor și a fost la bătălia de la Simancas. La moartea tatălui și a unchiului său Ordoño, fără copii, a moștenit numeroase proprietăți în Galicia, unde s-a dus să trăiască. S-a căsătorit cu verișoara lui, Urraca Núñez Osorio, cu care a avut doi fii și o fiică.
Rămas văduv și foarte bogat, s-a dedicat tot mai mult rugăciunii și milosteniei și a hotărât să urmeze viața monahală. A refăcut mănăstirea San Salvador de Lorenzana; printr-un act din 969 a dat mănăstirii venituri și bunuri de la alte mănăstiri apropiate, îmbogățind-o. Opt ani mai târziu, încheiate lucrările de restaurare, a intrat în ea ca monah benedictin, în 977. A dus acolo o viață pildă. Foarte în vârstă, a făcut pelerinaj în Țara Sfântă cu șase tovarăși, îmbarcându-se la A Coruña. Peste un an s-a întors și a murit puțin după, spre sfârșitul secolului al X-lea. A fost îngropat în capela Santa María de Valdeflores, ridicată lângă biserica mănăstirii, într-un sarcofag paleocreștin din secolul al III-lea, cu un crismon sculptat și capac din secolul al V-lea, probabil cumpărat din sudul Franței. O legendă populară spune că, ajuns în Iafa în pelerinaj, a găsit trei mauri care sculptau un sarcofag și li l-a cumpărat cu 300 de sicli de aur.
Cinstirea populară a început din clipa morții lui; era menținută de benedictini și autorizată de episcopii de Mondoñedo. În fiecare an, la 30 august, se făcea un pelerinaj la mănăstire, unde oamenii scoteau apă din Pozo Santo. Eparhia a pregătit dosarul spre a cere la Roma canonizarea contelui, dar secularizarea din 1835 a oprit procesul. Este cinstit de credincioși, cu cult local, fără canonizare.