Pahomie de la Bistrița-⁠Vâlcea

Pahomie, în lume Barbu Craiovescu, a fost ban al Craiovei, ctitor al Mănăstirii Bistrița din Vâlcea, și s-⁠a călugărit la sfârșitul vieții, murind pe la 1520. Este pomenit în Patericul românesc și cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală; izvoarele de care dispunem nu dau o zi de pomenire.

Spre sfârșitul secolului al XV-⁠lea, binecredinciosul ban al Craiovei, Barbu Craiovescu, împreună cu frații săi, a întemeiat Mănăstirea Bistrița de sub Muntele Parâng, cu hramul Adormirii Maicii Domnului, și a înzestrat-⁠o cu odoare. A adus din Serbia, cu mare cheltuială, moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul. Tradiția spune că sicriul cu moaștele a fost cumpărat cu bani după greutate, dar că Sfântul Grigorie s-⁠a lăsat ușor la cântar și l-⁠a costat puțin pe ctitor.

În primul deceniu al secolului al XVI-⁠lea ctitorul a reînnoit mănăstirea, dărâmată de Mihnea Vodă, a adăugat chilii și a ridicat o mică biserică pictată pentru bolniță, care se vede și astăzi. Apoi a renunțat la toate pentru dragostea lui Hristos și s-⁠a făcut schimonah la Bistrița cu numele Pahomie. Patericul spune că i-⁠a întrecut pe mulți prin nevoință, fiind râvnitor la cele sfinte, milostiv și plecat către toți.

Se povestește că, atunci când turcii au năvălit să prade odoarele mănăstirii, Pahomie a luat el însuși sicriul cu moaștele Sfântului Grigorie și l-⁠a ascuns într-⁠o peșteră din munte, ca Țara Românească să nu fie lipsită de acest dar. După mulți ani de viață plăcută lui Dumnezeu, și-⁠a cunoscut dinainte sfârșitul și s-⁠a mutat cu pace la Hristos, lăsând o mănăstire cu zeci de monahi.