Pahomie Kamenski

Sfântul Cuvios Pahomie Kamenski a început nevoința monahală la Mănăstirea Spas na Kamennom, sub îndrumarea egumenului Dionisie Sviatogorețul, alături de Sfântul Dionisie de la Glușița. Cei doi au legat acolo o prietenie duhovnicească. Au petrecut mulți ani în felurite ascultări ale mănăstirii și, prin smerenie și hărnicie, au dobândit dragostea și respectul frăților.

Împovărați de cinste și râvnind desăvârșirea duhovnicească, au cerut egumenului binecuvântare să se retragă în pustie, la liniște, și s-⁠au așezat pe „Sfântul Cot”, într-⁠o mănăstire pustiită. Au făcut întâi o colibă, apoi o biserică în cinstea Sfântului Ierarh Nicolae și, primind de la arhiepiscopul Grigorie al Rostovului binecuvântare pentru sfințirea bisericii și înnoirea mănăstirii, s-⁠au apucat cu bucurie de lucru.

După câțiva ani, lui Dionisie i-⁠a venit gândul să se retragă într-⁠o pustie mai adâncă și să întemeieze o obște. Pahomie a rămas pe „Sfântul Cot”, adăugând osteneală peste osteneală și fiind pildă pentru frații care începuseră să se adune la el. Aici se opresc însă știrile scrise: nu se știe nimic despre nevoințele lui de mai târziu, despre data sfârșitului sau despre locul îngropării. Mănăstirea Sfântului Nicolae a fost mai târziu alipită Mănăstirii Borisoglebsk de pe Suhona, iar în 1479 marea cneaghină Maria a pus-⁠o sub Mănăstirea Spas na Kamennom. Se poate ca tocmai aceste alipiri să fi făcut ca știrile despre viața ei de mai apoi să nu ajungă până la noi.

Sfântul Pahomie este pomenit la 11 iulie (zi mobilă), după stilul nou, în Soborul sfinților din Vologda.