Pahomie Pustnicul de la Peștera Ialomicioarei

Pahomie a fost un sihastru din secolul al XIX-⁠lea, intrat în Schitul Peștera Ialomicioarei între 1815 și 1820, care a trăit singur pe Muntele Bătrâna. După tradiție, era din Țara Făgărașului. Este pomenit în Patericul românesc și cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală; izvoarele de care dispunem nu dau o zi de pomenire.

După ce s-⁠a călugărit, a mai rămas puțin în schit, apoi a luat binecuvântare de la egumenul Gherasim Popescu și s-⁠a retras mai sus, pe Muntele Bătrâna. Și-⁠a făcut acolo o colibă de lemn și pământ și a trăit singur, într-⁠o viață aspră, până la sfârșit. Toată săptămâna se nevoia pe munte în post și rugăciune, iar duminica venea la schit, asculta slujba, își mărturisea gândurile starețului, se împărtășea și urca din nou. La chilie se hrănea doar cu urzici, cartofi și pesmeți.

Patericul spune că a primit darul înainte-⁠vederii și al vindecărilor și că era cunoscut în satele din jur. Nu primea însă pe nimeni la chilie și nici daruri de la oameni; primea doar rugăciunile bolnavilor, iar când se ruga pentru cineva, cererea i se împlinea, după cum se povestește.

Ajuns la bătrânețe, a fost înștiințat de sus de ziua și ceasul morții și s-⁠a rugat ca starețul să afle, ca să-⁠i aducă Sfintele Taine. Noaptea, egumenul Gherasim a auzit un glas care i-⁠a poruncit să urce la munte și să-⁠l împărtășească pe Pahomie. A doua zi a urcat, l-⁠a împărtășit și Pahomie a răposat îndată. Egumenul l-⁠a prohodit, l-⁠a îngropat acolo și s-⁠a întors la schit lăudând pe Dumnezeu.