Pahomie Pustnicul de la Pocrov

Pahomie a fost ieroschimonah și sihastru în pădurile Pocrovului, pe Muntele Chiriacu, în a doua jumătate a secolului al XIX-⁠lea. A fost îngropat lângă biserica Schitului Pocrov. Este pomenit în Patericul românesc și cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală; izvoarele de care dispunem nu dau o zi de pomenire.

S-⁠a nevoit mai întâi la Mănăstirea Neamț, unde a primit preoția. Apoi s-⁠a retras pe Muntele Chiriacu din apropiere, după obiceiul locului, și a sihăstrit acolo până la sfârșit. Toată săptămâna o petrecea în post, rugăciune și liniște, iar duminica venea la Liturghie în Schitul Pocrov. Era cunoscut prin sate și mănăstiri pentru nevoința lui, iar Patericul spune că avea darul înțelepciunii și al izgonirii duhurilor necurate. Monahii îl căutau pentru spovedanie, iar mirenii pentru vindecare.

Patericul povestește un caz petrecut spre sfârșitul secolului: un om de patruzeci de ani din satul Pipirig s-⁠a îmbolnăvit cumplit și a fost dus de oameni la Pocrov. Egumenul l-⁠a închis într-⁠o chilie și l-⁠a chemat pe Pahomie să citească rugăciunile Sfântului Vasile cel Mare. Toți au postit trei zile pentru bolnav, iar bătrânul a citit în fiecare miez de noapte, cu lacrimi, rugăciuni de izgonire. La sfârșitul celor trei nopți, bolnavul și-⁠a venit în fire, s-⁠a spovedit, i s-⁠a făcut Sfântul Maslu, s-⁠a împărtășit și s-⁠a întors sănătos acasă.

Pahomie a rămas pe Muntele Chiriacu până la adânci bătrâneți, s-⁠a săvârșit cu pace și a fost îngropat lângă biserica Schitului Pocrov.