Pahomie Sihastrul de la Slatina

Pahomie a fost un sihastru din prima jumătate a secolului al XVI-⁠lea, ucenic al Sfântului Daniil Sihastrul, la a cărui îndemn a fost ridicată Mănăstirea Slatina din Suceava. Este pomenit în Patericul românesc și cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală; izvoarele de care dispunem nu dau o zi de pomenire.

Trăia pe valea pârâului Suha Mică, în comuna Slatina, într-⁠o poiană mare și liniștită, la nord de mănăstirea de azi, numită până astăzi Poiana lui Pahomie. După tradiție, își făcuse metania la Voroneț, la douăzeci de kilometri mai sus, și fusese unul dintre cei mai aleși ucenici ai lui Daniil Sihastrul. Iubind viața pustnicească, s-⁠a retras în codrii de pe valea Suhei, unde fusese o mică sihăstrie încă din vremea lui Ștefan cel Mare.

Patericul spune că nevoința lui era deosebită: se ruga zi și noapte, în post, și primea hrană doar o dată la una sau două zile, după apusul soarelui. Se povestește că a primit darul vindecărilor și al înainte-⁠vederii, iar mulți credincioși din sate îl căutau pentru rugăciune.

În 1553, tradiția spune că a văzut o minune: în fiecare noapte spre duminici și sărbători vedea multe lumini aprinse într-⁠un paltin mare din poiana de jos și auzea deasupra lui un cor îngeresc cântând troparul Schimbării la Față. Rugându-⁠se cu lacrimi, i s-⁠a arătat Maica Domnului în vis și i-⁠a poruncit să meargă la domnul Alexandru Lăpușneanu și să-⁠l îndemne să zidească acolo o mănăstire. Domnul a ascultat și a ridicat între 1553 și 1559 mănăstirea Slatina, cu altarul pus pe locul paltinului.

Pahomie a mai trăit puțin, s-⁠a mutat la Domnul, și trupul lui a fost așezat lângă biserica de curând zidită. Izvorul care îi poartă numele, care nu seacă niciodată, a fost adus în mănăstire.