Pantelimon din Careia

Ieromonahul Pantelimon din Careia, numit și Pantelimon Agiannanitul, s-⁠a născut în ziua praznicului Întâmpinării Domnului, în orașul Patras, în anul 1936. La numai cincisprezece ani a venit în Sfântul Munte ca să învețe arta zugrăvirii icoanelor, în coliba Sfântului Gheorghe a Kartsonailor din schitul Sfânta Ana. După trei ani de încercare a fost tuns monah de bătrânul Gavriil (†1956), care viețuia cu frații săi Hrisostom (†1941) și Serafim (†1966). A fost hirotonit diacon în 1960 și preot în 1965 de mitropolitul Nataniel al Miletopolei (†1978). S-⁠a deosebit ca psalt ales, cântând mereu cu evlavie și umilință, și a ajutat pe mulți să învețe muzica bizantină. A fost și zugrav de icoane și caligraf bun. A îngrijit patru bătrâni ai colibei sale și a primit multe binecuvântări. Din ascultarea de ani lungi a dobândit experiență și cunoaștere și a putut apoi să ajute pe frații chinuiți de gânduri. Ca părinte duhovnicesc a ajutat pe mulți; comunicarea cu el dădea bucurie și pace. Îl amintim serios, cu fața dulce, privire limpede, numai delicatețe și respect, tăcut și cu vorbă dulce, priveghind și cântând cu bunăvoință și voioșie.

Nu-⁠și forța interlocutorii să înțeleagă. Se ruga tainic, cald și smerit ca ei să fie luminați. Evita sistematic autopromovarea. La spovedanie plângea cu cel care se pocăia. Adesea trimitea pe cei care îi cereau spovedanie la duhovnici mai experimentați. Îi ierta pe cei ce îl nedreptățeau și nu se supăra pe cei ce îl calomniau. Amărăciunile și le răbda cu rugăciune, nădejde și încredere în Dumnezeu. Părintele Hrisostom, din obștea Kartsonailor, spune: «Era un om liniștit. În cei 27 de ani cât am fost împreună nu l-⁠am văzut niciodată supărat pe nimeni. Trist, da, dar supărat, niciodată. Nu a judecat, nu a bârfit, nu a vorbit cu răutate.» A primit chemarea lui Dumnezeu cu atâta liniște și pace adâncă încât se părea că altul este bolnavul. A adormit la 12 ianuarie 1992, iar slujba de înmormântare a avut loc a doua zi în chiriakonul schitului, unde cântase patruzeci de ani, în prezența a patru episcopi, cinci egumeni athoniți și a întregii obști agiannanite. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.