Paraschiva

Paraschiva (în lume Praskovia Semionovna Dibina) a fost o monahă ucraineană ortodoxă cu rasă, nebună pentru Hristos, sfântă ortodoxă. S-⁠a născut la 15 (sau 27) octombrie 1867 la Novoahtîrka și a murit la 30 octombrie 1942 la Lisiciansk. Nu trebuie confundată cu Sfânta Parascheva.

Era dintr-⁠o familie de țărani din gubernia Harkov, cea mai mare dintre cinci copii; avea surori mai mici, Anna și Epistimia, și frații Cosma și Iacov. După hagiografie, încă din copilărie avea darul prevestirii viitorului și spunea despre sine că își va petrece toată viața singură. La doisprezece ani, după tradiție în urma unei vedenii minunate, și-⁠a părăsit familia și a intrat ca ascultătoare la mănăstirea icoanei Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți” din Starobelsk. Părinții ei au încercat de mai multe ori s-⁠o ia din mănăstire, dar fetița se ascundea de ei. În mănăstire a început să ducă viață de nebună pentru Hristos. Într-⁠un an necunoscut a luat tunderea în rasă, după care a continuat același fel de viață. I se atribuie prevestiri despre revoluția din octombrie și venirea comuniștilor la putere în Rusia, ca și despre nimicirea mănăstirii în care trăia.

În 1924 mănăstirea din Starobelsk a fost desființată. Monahia Paraschiva s-⁠a așezat în mănăstirea Sfântului Toma, a Adormirii Maicii Domnului și a Sfântului Serafim de Sarov, lângă Svatova Luciaka, și a rămas acolo până la desființarea mănăstirii, în 1928. Apoi a trăit în diferite localități, făcând, după tradiție, minuni și vindecări.

În 1933 Paraschiva a fost arestată și osândită la surghiun la Kotlas. După câțiva ani s-⁠a întors la Lisiciansk. A început din nou să dea sfaturi duhovnicești credincioșilor ortodocși. A îndrumat duhovnicește un grup de bărbați și femei care voiau să ducă viață monahală. Credincioșilor le recomanda citirea regulată a Psaltirii și le interzicea să facă curățenie în casă în zilele de sărbătoare, spunând că astfel aduc boală asupra lor. A continuat să prevestească viitorul. În 1938 a fost arestată a doua oară, dar a fost eliberată după cinci luni. În ultimii ani ai vieții a locuit la Lisiciansk împreună cu monahiile Heruvima și Nadejda. După moartea ei a continuat să existe o cinstire neoficială a ei.

La 30 octombrie 2008 s-⁠a făcut mutarea moaștelor ei. Hotărârea canonizării a fost luată la 19 iunie 2014, la ședința Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene. La 7 octombrie 2014, mitropolitul Onufrie al Kievului și al întregii Ucraine a canonizat-⁠o pe Paraschiva (împreună cu preotul Dimitrie Gorski). Actul sinodului în această privință a fost citit de mitropolitul Mitrofan al Luganskului și al Alcevskului. Cinstirea Paraschivei cuprinde ținutul eparhiei de Severodonețk.