Paschasiu Diaconul

Paschasiu Diaconul a fost diacon al Bisericii Romei în jurul anului 500 și a murit după 511. Este cinstit ca sfânt în Biserica din Apus și pomenit la 31 mai, după calendarul occidental. Aproape tot ce se știe despre el vine din Dialogurile papei Grigore cel Mare (cartea a IV-⁠a, capitolul 40).

Grigore îl descrie ca om de sfințenie deosebită, foarte darnic față de cei săraci. Până la moarte a rămas credincios antipapei Laurențiu, dar nu din răutate, ci din greșeală și neștiință. A murit în vremea papei Symmachus, iar după moartea lui un om stăpânit de demon a fost vindecat atingând dalmatica sa. Curând după aceea s-⁠a arătat episcopului Germanus de Capua, la băile termale de la Angulus, și i-⁠a spus că trebuie să facă pocăință pentru greșeala lui; l-⁠a rugat să se roage pentru el, iar episcopul s-⁠a rugat cu mult zel.

Paschasiu a scris două cărți despre Duhul Sfânt, dar un cercetător le atribuie episcopului Faust de Riez. S-⁠a păstrat o scrisoare a lui către Eugippius, din 511, prin care răspunde cererii de a scrie viața Sfântului Severin.