Paternus

Paternus a fost episcop și mitropolit al Tomisului în prima jumătate a secolului al VI-⁠lea, atestat prin documente, între care o inscripție de pe un vas liturgic. Este pomenit în Patericul românesc și cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală; izvoarele de care dispunem nu dau o zi de pomenire.

Numele arată o origine latină, deci daco-⁠romană, iar Patericul presupune că s-⁠a format într-⁠o mănăstire a eparhiei. A ajuns păstor al Dobrogei după o perioadă de aproximativ șaizeci de ani, între 460 și 520, pentru care nu se cunoaște numele niciunui episcop. Prima mărturie despre el este inscripția latină de pe un vas de argint aurit, făcut la începutul secolului al VI-⁠lea pentru catedrala din Tomis, descoperit în 1912 și păstrat astăzi la Muzeul Ermitaj din Sankt Petersburg. Donatorul este numit acolo episcop mitropolit.

În vremea lui, episcopia Tomisului a fost ridicată la rang de mitropolie, cu paisprezece episcopii sufragane în orașele provinciei Sciția. Patericul socotește că în această perioadă Biserica din Dobrogea a avut una din cele mai mari înfloriri ale ei, cu peste o sută de biserici și numeroase mănăstiri.

Paternus nu a primit formula theopaschită susținută de călugării sciți, care în 519 au mers la Constantinopol și la Roma. În 520, aflat la Constantinopol, a luat parte împreună cu alți douăzeci de ierarhi la alegerea patriarhului Epifanie și a semnat scrisoarea către Papa Hormisda ca mitropolit al provinciei Sciția. Patericul adaugă că a pregătit preoți și monahi misionari, trimiși la nord de Dunăre până pe valea Oltului și a Argeșului și în ținutul Buzăului. După mai bine de zece ani de slujire, și-⁠a dat sufletul în mâinile lui Hristos.