Pavel din Cezareea Palestinei

Sfântul Mucenic Pavel din Cezareea Palestinei este pomenit la 1 martie (zi mobilă) împreună cu cei unsprezece tovarăși ai săi, între ei preotul Pamfil, diaconul Valent, Porfirie, Seleuc, Teodul, Iulian, Samuil, Ilie, Daniel, Ieremia și Isaia. Toți au pătimit în prigoana lui Dioclețian, în anii 308-309, la Cezareea Palestinei.

Pamfil, născut la Berit (Beirut) și format la Alexandria, a fost preot la Cezareea. S-⁠a ostenit mult cu compararea și îndreptarea textelor Noului Testament stricate de copiști, a copiat și a trimis exemplarele îndreptate celor care le doreau și a adunat o bibliotecă bogată de cărți duhovnicești. Fericitul Ieronim îl cinstea mult și socotea o fericire faptul că păstra manuscrise ale lui. În vestirea credinței l-⁠au ajutat Valent, diacon din Elia, om bătrân și cunoscător al Scripturii, și Pavel, aprins de credință și dragoste pentru Hristos. Toți trei au stat doi ani în temniță, din porunca guvernatorului Urban. Sub urmașul lui, Firmilian, o sută treizeci de creștini egipteni au fost trimiși la minele de aur din Cilicia, iar cinci frați tineri i-⁠au însoțit. La întoarcere, au fost opriți la Cezareea și aruncați în temniță pentru mărturisirea lui Hristos. Tinerii s-⁠au numit Ilie, Ieremia, Isaia, Samuil și Daniel, iar întrebați de patrie, au spus că sunt cetățeni ai Ierusalimului, înțelegând Ierusalimul ceresc. Firmilian nu știa de un asemenea oraș, pentru că Ierusalimul fusese dărâmat de Tit în anul 70, iar Adrian zidise acolo Elia Adriana. După lungi chinuri, nereușind nimic, a poruncit să fie tăiați cu sabia, împreună cu Pamfil, Valent și Pavel.

Înainte de aceasta pătimise Porfirie, tânărul de optsprezece ani, slujitor al preotului Pamfil, care a cerut voie să îngroape trupurile celor osândiți și a fost ars pe rug. Seleuc, fost ostaș, a mers la Pamfil și i-⁠a povestit sfârșitul lui Porfirie; a fost prins și tăiat cu sabia. Teodul, slujitor bătrân al guvernatorului și creștin ascuns, a sărutat mucenicii duși la moarte și a fost răstignit. Iulian, tânăr cappadocian, a sărutat trupurile lăsate fără îngropare și a fost ars. Trupurile celor doisprezece au rămas patru zile nemișcate, neatinse de fiare sau păsări, iar păgânii, tulburați, au îngăduit creștinilor să le îngroape.

Sfântul Pavel este pomenit la 1 martie, după stilul nou.