Pavel

Pavel de la Mănăstirea Xiropotamu, ieromonah, cu numele de mir Vasile Procopiu, s-⁠a născut în 1882 la Agiasos, în Mitilene. A primit o bună educație și cunoștea bine latina, franceza și rusa. A venit la Mănăstirea Xiropotamu la 1 august 1901. A fost tuns monah la 29 iunie 1904 și a primit numele Pavel. A fost hirotonit diacon la praznicul Înălțării Sfintei Cruci, 14 septembrie 1907, și preot la 12 mai 1913. În 1914 a tradus din latină Regula vieții monahale ortodoxe a Sfântului Benedict, cu introducere și comentarii proprii. În iunie 1916, de bunăvoie și dorind o viață mai aspră, a plecat în pustie. A trăit în peștera Sfântului Atanasie Athonitul din Vigla. S-⁠a ocupat cu traducerea și editarea de cărți. A tradus din latină opere ale Sfântului Augustin, Despre cetatea lui Dumnezeu și Confesiunile. Dar acolo, din lipsuri și privațiuni, s-⁠a îmbolnăvit grav, de tuberculoză osoasă, și după doi ani a fost silit să se întoarcă la mănăstirea lui. A publicat și un Pelerinar al Sfântului Munte, folositor pelerinilor. Era foarte studios, monahicesc, iubitor de Dumnezeu, de sfinți și de Maica Domnului.

Bolile nu l-⁠au lăsat să trăiască mult. A adormit întru Domnul Iisus Dumnezeul și Mântuitorul nostru la 26 octombrie 1920, de ziua Sfântului Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de mir. După proorocul David: «A fost răpit ca să nu schimbe răutatea mintea lui... Săvârșindu-⁠se în scurt timp, a împlinit ani mulți... Pentru că plăcut era Domnului sufletul lui.» În comentariile unei lucrări a harnicului, iubitorului de învățătură și de virtute ieromonah Pavel se spune: «Desigur nu e de ajuns doar să vrea cineva ca să stăpânească virtutea căutată, ci se cere exercițiu metodic și treptat pentru dobândirea ei, mai ales o adâncă recunoaștere a piedicilor care, intrând, deformează omul și se împotrivesc dobândirii virtuții căutate...» Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.