Pelagiu Pustnicul

Pelagiu Pustnicul (în spaniolă Pelayo, Paio sau Pelagio) a fost un pustnic care, după tradiție, trăia în anul 813 la Solovio, în pădurea Libredón, în locul unde se află azi biserica San Félix de Solovio din Santiago de Compostela.

Tradiția spune că a văzut timp de mai multe nopți lumini ciudate deasupra unei movile din pădure, ca o ploaie de stele. Impresionat, s-⁠a dus la episcopul Teodomir din Iria Flavia (Padrón de azi) și i-⁠a spus ce văzuse. Episcopul a venit cu un mic alai și a văzut el însuși priveliștea. În desișul pădurii au găsit un mormânt de piatră cu trei trupuri, care au fost recunoscute ca ale apostolului Iacob și ale celor doi ucenici ai lui, Teodor și Atanasie.

Episcopul a socotit întâmplarea o minune și a vestit-⁠o regelui Alfonso al II-⁠lea al Asturiei, care a poruncit să se zidească o capelă. Locul a devenit treptat un mare loc de pelerinaj, iar în 829 s-⁠a ridicat o primă biserică, urmată de altele.

Relatarea este o tradiție târzie a descoperirii mormântului Sfântului Iacob; despre Pelagiu însuși nu se știe altceva. Este un pustnic al Apusului, cinstit ca sfânt în tradiția compostelană; nu cunoaștem o canonizare sinodală ortodoxă, iar povestea este în mare parte legendară.