Perpetua din Hippo

Perpetua din Hippo (a murit în jurul anului 423) a fost o egumenă din vremea Imperiului Roman târziu, fiica Sfintei Monica și a lui Patriciu și sora mai mică a Sfântului Augustin din Hippo. Nici Augustin, nici Possidius nu-⁠i dau numele; Bollandiștii socotesc că numele Perpetua vine din sfânta tradiție. S-⁠a măritat și a rămas văduvă, apoi s-⁠a închinat vieții fecioarești și a ajuns căpetenia unei obști de fecioare închinate lui Dumnezeu la Hippo. Possidius în Viața lui Augustin o numește „cea dintâi între slujnice până la moarte”. Totuși, nici ea, nici altă femeie nu au putut să locuiască în mănăstirea lui Augustin: el spunea că sora lui, care ducea o viață sfântă, ar fi fost mai presus de bănuială rea, dar ar fi trebuit să aducă slujnice care puteau fi o ispită. Printre călugărițe erau și fiicele fratelui lor, Navigiu.

Moartea ei se așază în jurul lui 423, an în care Augustin a trimis comunității scrisoarea 211, în care mustra pe călugărițe pentru purtarea rea după numirea Felicității, urmașa ei. Scrisoarea, care avertizează mai ales împotriva mândriei, a stat la baza așa-⁠numitei Reguli a Sfântului Augustin pentru călugărițe. Sfântă a Bisericii nedespărțite, cinstită în Apus; sursele noastre nu dau o zi de pomenire.