Petro Sahaidacinîi

Petro Konașevici-⁠Sahaidacinîi a fost hatman al cazacilor zaporojeni între 1616 și 1622, om de stat și apărător al Ortodoxiei în Ucraina de la începutul secolului al XVII-⁠lea. Este cinstit ca binecredincios hatman de Biserica Ortodoxă a Ucrainei, care l-⁠a trecut între sfinți în ultimii ani.

S-⁠a născut în satul Kulciți, lângă Sambir, în ținutul Przemyślului, într-⁠o familie ortodoxă a micii nobilimi ruteane. Tatăl lui se numea, se pare, Konon (Konaș), iar după moartea acestuia mama sa a primit chipul monahal, cu numele Mocrina. Anul nașterii nu e sigur: unii cercetători indică 1577-1578, alții în jur de 1582. A primit întâia învățătură la Sambir, apoi, între 1592 și 1598, a învățat la Academia din Ostroh, din Volânia, unde a avut ca coleg pe Meletie Smotrițki, autorul vestitei Gramatici, iar printre dascăli pe Chiril Lucaris, mai târziu patriarh al Alexandriei și al Constantinopolului. Atmosfera de la Ostroh i-⁠a format convingerile de apărător neclintit al Ortodoxiei. În timpul studiilor a scris Lămurire despre unie, o lucrare în apărarea credinței ortodoxe, foarte prețuită de contemporani. A fost apoi dascăl particular la Lviv și la Kiev și ajutor al judecătorului Ian Aksak.

Spre 1600-1601 s-⁠a alăturat cazacilor zaporojeni, a luat parte la campaniile din Moldova și din Livonia și s-⁠a arătat un bun ostaș; a fost ales mai întâi conducătorul artileriei, apoi, între 1605 și 1610, căpetenia Secii. A ajuns hatman, cu întreruperi (de trei ori a fost lipsit de buzdugan), și a condus oastea cazacă în 1616-1622. A făcut din cazacii zaporojeni o oaste regulată, a organizat expediții împotriva Hanatului Crimeii și a Imperiului Otoman și a luat parte în 1618 la marșul spre Moscova, alături de prințul Vladislav. Despre el se spune că a luat parte la șaizeci de bătălii fără să piardă vreuna. Rolul oștii lui a fost hotărâtor în bătălia de la Hotin, din 1621, unde oastea polono-⁠cazacă a oprit armata otomană.

A fost ocrotitor al fraternităților ortodoxe și al școlilor lor, înscriindu-⁠se cu toată oastea zaporojeană în Frăția din Kiev. S-⁠a stins la Kiev la 20 aprilie 1622, în urma rănilor primite la Hotin. A fost căsătorit cu Anastasia Povcianska. În 2022, la 20 aprilie, Epifanie al Kievului l-⁠a numit ocrotitor al forțelor armate ale Ucrainei. Nu are o zi fixă de pomenire.