Petru al II-⁠lea al Alexandriei

Patriarhul Petru al II-⁠lea al Alexandriei a fost al douăzeci și unulea patriarh al Alexandriei, între 373 și 381, ucenic al Sfântului Atanasie cel Mare, împotriva căruia s-⁠au ridicat arienii. A murit la 27 februarie 381, după unele izvoare în 380. Nu are zi de pomenire în calendarul de care dispunem, dar un izvor sârb îl pomenește la 27 februarie.

Atanasie l-⁠a rânduit urmaș înainte de moartea sa, în 373, iar alegerea a fost aprobată de episcopat, de cler și de popor. A fost un apărător neclintit al învățăturii de la Niceea și un vrăjmaș al arianismului. Începutul păstoririi lui a coincis cu reînnoirea prigoanei împotriva ortodocșilor de către împăratul Valens, care ținea cu arienii. La puțin timp după hirotonie, prefectul Palladius, la porunca lui Valens, l-⁠a izgonit din oraș și a așezat în scaun pe Lucius, arian; după un alt izvor, prefectul păgân Tatian a năvălit cu o gloată în biserica Sfântului Theonas în timpul slujbei și a pricinuit jaf, iar după altul, Euzoiu al Antiohiei a venit în 374 la Alexandria cu o ceată de ostași, l-⁠a alungat pe Petru și l-⁠a pus pe Lucius. Papa Damasus I, aflând de această nouă prigoană, a trimis un diacon cu o scrisoare de împărtășire și mângâiere pentru Petru, dar solul a fost prins, tratat ca un tâlhar, bătut cumplit și trimis la minele din Phenne. Petru s-⁠a ascuns o vreme, apoi a găsit adăpost la Roma, unde Damasus l-⁠a primit și l-⁠a sprijinit împotriva arienilor. Acolo a luat parte la un sinod care a osândit apolinarismul. A scris împotriva lui Lucius o epistolă de învinuire, din care Teodoret al Cirului citează un lung fragment în „Istoria bisericească”.

S-⁠a întors la Alexandria în primăvara sau vara lui 378 (sursele dau și 379), după ce Lucius a cedat de teama poporului, sau a fost izgonit de alexandrini, iar împăratul Valens, sprijinitorul arienilor, murise în bătălia de la Adrianopol din 378. După un izvor, în 379 împăratul Teodosie cel Mare l-⁠a așezat din nou în scaun. A fost un apărător statornic al teologiei nicene, poziție sprijinită de Teodosie I, care îl citează pe Petru al Alexandriei în Edictul de la Tesalonic; împăratul l-⁠a numit om cu sfințenie apostolică. Un izvor grec spune că Petru l-⁠a ajutat pe filosoful cinic Maxim să ajungă episcop la Constantinopol, în paguba Sfântului Grigorie Teologul. A murit în jurul anului 380, iar urmaș i-⁠a fost fratele său Timotei.