Petru de la Katunakia

Petru de la Katunakia, numit cu drag Petrache, a fost monah athonit născut în 1891 în Lemnos, nevoitor la hotarul Marii Lavre, care auzea cântări îngerești. A adormit la 12 iunie 1958 și este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.

A fost tuns monah la chilia Sfântului Nil, în afara Kavsokaliviei, și a trăit toată viața pe teritoriul Marii Lavre. Era aproape fără carte, simplu, vioi și plin de râvnă. Odată a fost exilat la Spinalonga. Apoi a locuit într-⁠o colibă mică și săracă din schitul Sfânta Ana cea Mică. Era atât de smerit încât se pleca mereu și făcea metanie tuturor, ca un copil rușinos; scund și slab, era iubit de toți. Nu voia convorbiri multe, dar când vorbea, spunea cuvinte frumoase și liniștitoare. Se închidea în chilia lui și vorbea necontenit cu Dumnezeu. Postitor și priveghetor, cu rugăciunea lui Iisus zi și noapte, spunea simplu că aude cântări îngerești atât de dulci încât nu poate sta pe picioare, și că nu și-⁠ar schimba chilia pe toate palatele lumii.

Sfântul Paisie Aghioritul îl cunoștea bine și voia să-⁠i fie ucenic, dar Petru însuși a făcut un drum de ore ca să-⁠i spună să nu se ostenească, pentru că va muri curând, și așa s-⁠a întâmplat. Paisie spunea că, deși nu se cruța, pielea îi lipise de oase, harul lui Dumnezeu îl întărea, iar fața îi era plină de o dulceață dumnezeiască. Făcea o dată sau de două ori pe an ocolul mănăstirilor și dăruia lucrul mâinilor: metanii, ceai de munte și mături. Făcea zilnic șapte ceasuri de slujbă pe metanii și aproximativ șapte sute de metanii mari. A făcut o dată semnul crucii cu metaniile peste un demonizat și acesta s-⁠a vindecat. Se socotea cu adevărat cel mai păcătos om din lume. Și-⁠a prevăzut sfârșitul și și-⁠a pregătit îngroparea, s-⁠a întors la chilia Sfântului Nil și la 12 iunie 1958, de praznicul Sfântului Petru Athonitul, s-⁠a împărtășit la Liturghie, a ieșit să pregătească cinstea oaspeților, s-⁠a așezat printre ei, a închis ochii și și-⁠a dat sufletul. Părinții au crezut că a adormit de oboseală.