Petru, Dionisie, Andrei, Pavel și Hristina

Sfinții mucenici Petru, Dionisie, Andrei, Pavel și Hristina au pătimit în orașul Lampsac, pe Hellespont (azi în Turcia), în veacul al III-⁠lea, în prigoana împăratului Deciu (249-251), după tradiție în anul 250. Se pomenesc la 18 mai (31 mai pe stil nou) în Biserica Ortodoxă, iar în Biserica Romano-⁠Catolică la 15 mai. Izvoarele se deosebesc: izvorul englez vorbește de Petru, Andrei, Pavel și Denise, cu Nicomah, iar cele sârb și ucrainean de cinci mucenici, între care Hristina.

Povestea

După izvorul ucrainean, cel dintâi care a pătimit a fost tânărul Petru, în orașul Lampsac. L-⁠au silit să se lepede de Domnul și să se închine idolului zeiței Venus, dar a refuzat, spunând față de toți că un creștin nu se închină idolului unei femei desfrânate. A fost supus unor chinuri crude, a răbdat cu vitejie și a fost tăiat cu sabia. Odată cu el au fost duși la judecată Dionisie, Nicomah, doi ostași aduși din Mesopotamia, Andrei și Pavel; toți și-⁠au mărturisit credința în Hristos și au refuzat să aducă jertfă idolilor și au fost chinuiți. Izvorul sârb spune că Petru era tânăr, Dionisie un cetățean de seamă, Andrei și Pavel ostași, iar Hristina o fecioară de șaisprezece ani.

Nicomah, spre durerea tuturor creștinilor, n-⁠a rezistat, s-⁠a lepădat de Hristos, a mers la capiște și a adus jertfă. Îndată a fost cuprins de o grozavă dezlănțuire a duhurilor rele și a murit în chinuri. Lepădarea lui a auzit-⁠o în mulțime fecioara de șaisprezece ani Hristina (în izvorul englez Denise, zisă „necugetată”), care a strigat: „Nenorocit, omul acesta piere.”. Cuvintele au fost auzite de guvernator, care a poruncit să fie prinsă și, aflând că și ea este creștină, a dat-⁠o spre necinstire unor desfrânați. În casa unde fusese dusă s-⁠a arătat un înger; tinerii, înfricoșați de chipul lui, au cerut printre lacrimi iertare de la fecioara sfântă și au rugat-⁠o să se roage pentru ei. După izvorul englez, ea a fost apărată de înger, deși supusă apropierii a trei desfrânați; guvernatorul se numea Optim.

A doua zi dimineață Dionisie, Andrei și Pavel au apărut iar înaintea guvernatorului. Pentru mărturisirea credinței în Hristos au fost dați mulțimii păgâne să fie sfâșiați; au fost legați de picioare și duși la locul de ucidere și acolo uciși cu pietre, în arena orașului. Sfânta Hristina a fugit din închisoare, a aflat trupurile și a alergat să moară împreună cu mucenicii, dar, din porunca guvernatorului, a fost tăiată cu sabia.

Moaștele

Moaște atribuite sfintei Denise au fost aduse în 1922 la abația Flône din Belgia și așezate într-⁠o statuie de ceară; între ele un vas cu sângele ei cristalizat și un altul cu pământ înmuiat în sângele martirilor creștini. Pe sarcofag este încrustată o tăbliță de marmură ce ar veni din catacombele romane, cu inscripția „Denise, vestită fecioară mucenică, se odihnește în pace. A trăit douăzeci și nouă de ani”. În vremea de azi sfânta este chemată ocrotitoare împotriva accidentelor de bicicletă și motocicletă și a durerilor de cap.