Petru Rozanov

Sfântul Cuvios Mărturisitor Petru Rozanov, preot, s-⁠a născut în 1864 în satul Andreevskoe, ținutul Zvenigorod, gubernia Moscova, în familia slujitorului bisericesc Feodor Rozanov. În 1887 a terminat Seminarul din Moscova, iar la 4 ianuarie 1888 a fost hirotonit preot și a slujit la biserica Sfinților doctori fără de arginți Cosma și Damian din satul Metkino, ținutul Podolsk. La 24 februarie 1903 a fost numit duhovnicul clericilor din cel de-⁠al șaselea district al ținutului Podolsk. În 1919 a primit cruce pectorală și curând a fost ridicat la rangul de protoiereu.

În februarie 1929 muncitorii de la fabrica de cărămizi din Belîe Stolbî au hotărât să îngroape în curtea bisericii, chiar în fața altarului, un muncitor care fusese unul dintre cei mai activi atei din Metkino. În timp ce săpau groapa, s-⁠au adunat în jur sătenii revoltați: Pentru ce îngropați un comunist lângă altar? Nu e loc pentru ei aici. Au luat lopețile muncitorilor și i-⁠au scos din curte. Atunci autoritățile nu au chemat preotul și diaconul la interogatoriu, pentru că toți știau că nu au nicio vină. Către sfârșitul lui 1929 prigoana s-⁠a întețit, iar OGPU a început să adune informații despre clericii din Metkino, acuzându-⁠i că se strâng pe ascuns și discută cum să-⁠și ducă la capăt planurile împotriva puterii sovietice, a colhozurilor și a celorlalte măsuri. În 1929, părintele Petru, venind la adunarea de realegere a sfatului sătesc, nu a vrut să plece, și candidații propuși de comuniștii de la fabrica de cărămizi au fost respinși, fiind propuși alții, între ei starostele bisericii.

La 8 octombrie 1929 a fost chemat la interogatoriu și învinuit de agitație antisovietică și huliganism. A răspuns că nu a făcut nicio agitație cu privire la înmormântare, că nu știa că muncitorul va fi îngropat în afara cimitirului și că, atunci când s-⁠a tras clopotul, a crezut că s-⁠a întâmplat vreun caz, dar s-⁠a dovedit că era un act de huliganism. La 5 februarie 1930 a fost arestat împreună cu diaconul Pavel Liubimov și închis la Kașira. Despre înmormântare a spus că nu a luat parte. În predici le spunea enoriașilor să-⁠și crească copiii în frica de Dumnezeu, să-⁠L iubească pe Dumnezeu ca pe Tatăl cel ceresc, iar părinții să fie pildă. Fiicei nu i-⁠a îngăduit să intre în organizația pionierilor. Toată vina lui, a spus, e că și-⁠a făcut datoria: slujbe, slujbe la cerere, învățătura enoriașilor despre cum să se crească pe sine și copiii. A spus că nu se recunoaște vinovat.

Ancheta a fost încheiată, iar preotul, diaconul și starostele au fost învinuiți de subminarea puterii prin agitație împotriva colhozurilor și a închiderii bisericii. La 3 martie 1930 Colegiul OGPU l-⁠a condamnat pe protoiereul Petru Rozanov, pe diaconul Pavel Liubimov și pe starostele bisericii Cosma și Damian, Grigore Sazin, la trei ani de exil în Nordul Rusiei. La 30 august 1930 au fost trimiși în regiunea Arhanghelsk. Protoiereul Petru Rozanov și diaconul Pavel Liubimov nu au apucat să termine pedeapsa și au murit în exil.

Este pomenit la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse și la 5 septembrie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Moscova, după stilul nou.