Pijimi

Cuviosul Pijimi este un sfânt copt din veacul al IV-⁠lea, născut în Fisha (azi guvernoratul Beheira), în eparhia Masil. După manuscrisele copte, un înger i s-⁠a arătat la doisprezece ani și i-⁠a cerut să se facă monah. A plecat în pustia Sketis, unde a trăit douăzeci și patru de ani cu mai mulți monahi, până când aceștia au plecat cu toții. Apoi a intrat în pustia dinăuntru, la trei zile de drum, și, biruind uneltirile dracilor, a trăit trei ani într-⁠o vale, postind câte o săptămână întreagă; la sfârșitul fiecărei săptămâni mânca o mână de curmale și bea puțină apă. După izvoarele copte, a postit odată optzeci de zile, până când pielea i s-⁠a lipit de oase.

O altă povestire spune că a mers să-⁠l caute pe Macarie cu un alt sihastru; când l-⁠au găsit, acesta le-⁠a spus să-⁠și sape chiliile. După ani în pustia dinăuntru, s-⁠a întors în orașul Fisha și și-⁠a făcut o chilie mică la marginea lui, trăind singur, în închinare și nevoință. Venea lume la el ca să se hrănească din învățătura lui. Izvoarele copte spun că Sfântul Șenute Arhimandritul a văzut o dată un stâlp strălucitor și a auzit un glas: „Acesta este Aba Pijimi.” Șenute a mers atunci să-⁠l viziteze mai multe zile. După o scurtă boală, a adormit la vârsta de șaptezeci de ani, la 11 Koiak.